Istoria unei campanii aparent ratate
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
07.03.2008
Caracterul privat al campaniei - nu reprezentam pe nimeni - l-am considerat un atu important: nu puteam fi suspectat ca fac jocurile nici unei institutii, ONG, publicatii, firme etc.
Un numar de 16 oameni (inclusiv subsemnatul) si-au asumat fraza. Un ministru, o actrita, un critic de arta, un om din show-biz, o voce-simbol a culturii, in rest ziaristi (dintre care unii si scriitori).
Alti cativa au ales sa-mi spuna, in scris sau telefonic, ca n-au colaborat, dar nu vor sa-si asocieze numele cu nici o campanie. Unul dintre ei mi-a oferit o explicatie tulburatoare: nu a colaborat cu Securitatea, dar prin asta nu se considera nevinovat!
Restul a fost tacere. Nu am cautat niciodata sa aflu de ce unul sau altul n-a raspuns si nu voi face vreodata publica lista celor 80.
Intre timp, anuntasem mai multe organe de presa despre intentia mea, cu rugamintea ca, dupa ce le voi comunica numele celor care au raspuns, sa continue campania, cu forta presei. Trei publicatii au anuntat initiativa, dar nici acestea, nici celelalte, nu au publicat ulterior lista comunicata de mine. Nici macar cele ai caror lideri semnasera fraza! Pentru presa nu pare interesant cine n-a pacatuit, ci doar cine a facut-o. Probabil ca ar fi publicat lista celor care au evitat sa raspunda...
Un ziar a avut ideea de a-mi face public numarul de telefon. Urmarea: am fost sunat de cateva zeci de oameni de rand care mi-au spus, cu bucurie si naduf, ca n-au fost turnatori. Toti si-au dat numele si datele de contact.
N-as fi povestit toate astea, poate, niciodata, daca - in mod incredibil - anul 2008 nu ne-ar fi adus inapoi in 1990.
tczarojanu@yahoo.com