Intre pasiune si drama
Autor:
Mariana Vida
16.11.2007
O componenta importanta o constituie prezenta grupului catalan Dau al Set ("a saptea fata a zarului", 1948-1954) si a membrilor fondatori: Joan Ponc (1927-1984), Antoni Tapies (1923-), Antonio Saura (1930-1998) sau Manuel Millares (1926-1972). Tex tul introductiv al catalogului, semnat de Eugenio Carmona, plaseaza in context istoric "diferentierea spaniola" generata de mostenirea dramatica a Razboiului Civil si aruncarea intelectualitatii intr-o apatie pe care regimul franchist nu facea decat sa o sporeasca. Sensibilitatea artistica resimtea dureros conditia de exilat in propria tara (situatie pe care o consideram, la alte dimensiuni desigur, similara cu cea a artistilor romani din timpul perioadei totalitare), creatorii revendicand modernitatea ca forma de regasire a unei posibile identitati. Parisul a fost locul unde multi artisti spanioli au aflat un raspuns la aceste probleme, unde prezenta Joan Miro si a suprarealistilor au canalizat avatarurile subconstientului spre arta informala promovata de Fautrier sau Dubuffet, anihiland posibile dispute de natura stilistica. Experimentele succesive ale lui Tapies, reflecta astfel o miniistorie pe care o parcurge arta urmatoarelor decade, de la introducerea in substanta picturala a unor materiale noi (pamant, nisip, latex), prin care Tapies realiza texturi consistente, grele, la convertirea, sub influenta Pop Art, a obiectului in imagine.
Grupul El Paso (1957-1960), fondat de Antonio Saura, Luis Feito (1929) sau Manuel Millares, asimileaza si directia expresionismului abstract nord-american, pastrand, prin formule cromatice restranse, particularitati specific spaniole. Astfel, lucrari precum Griuri cu linii negre Nr. XXXIII din 1955 de Antoni Tapies, Marele nud (1960-1961) al lui Antonio Saura sau compozitiile abstracte, cu aura mistica, ale lui Rafael Canogar (1935) sau Juan Hernandez Pijuan (1931-2005) trimit spectatorul spre epocile de glorie ale vechilor maestri spanioli. Sculpturile abstracte ale lui Martin Chirino (1925) sau Jorge Oteiza (1908-2003), exalta la randul lor jocul elegant al formelor, realizate din otel patinat.
Incheiem aceste scurte comentarii cu un citat din admirabilul studiu introductiv, ce insoteste expozitia, menit a incita, speram, la vizitarea ei: "Vreme de multi ani, am simtit diferentierea spaniola ca pe o povara. De fapt, asta a si fost. A fost o lunga si dificila conjunctura a experientei noastre colective. Arta a incriminat-o in mod special. Insa artei, dar si artistilor adevarati le-a revenit sarcina de a transforma deosebirea intr-o caracteristica pozitiva. Astazi putem incepe sa o pretuim in felul acesta".