Dan Sultanescu: Candidatul pentru primarie - om bun sau rau?
Autor:
Dan Sultanescu
08.01.2008
Romania are o mare nevoie, in prezent, de un aflux de gandire bazata nu pe iluzii moraliste sau pe utopii frumos desenate, ci pe ideea fundamentala ca omul este rau. Oricare ar fi el. Si, plecand de la aceasta premisa, sa se pregateasca sa functioneze, cu toate regulile sale, intr-o lume formata din astfel de oameni. Ni s-a spus pe diverse cai, pana acum, despre coruptia si micimea clasei politice. Despre cum intra oamenii in politica pentru a se imbogati si pentru a avea putere si influenta. Despre cum s-au facut averi profitandu-se de pozitiile de putere. Despre lipsa de vana morala a primarilor, consilierilor, parlamentarilor, ministrilor sau chiar a presedintilor. Cum ne-am raportat de fiecare data cand am aflat asta? In prima instanta, aproape firesc, ne-am revoltat. Iar apoi, in loc sa incercam sa cream reguli si institutii care sa ne puna la adapost de astfel de oameni si care sa ii oblige pe acestia ca, in paralel cu imbogatirea lor (aproape inevitabila) sa faca si ceva pentru populatie, am acceptat discursul care ne spunea ca in locul unor oameni corupti trebuie pusi in functie oameni care nu sunt corupti. Crezand in ideea ca numele noi sunt diferite de cele de pana acum, am dezvoltat mecanisme imense de a analiza si discerne intre persoane. Acum, putem face asta probabil mai bine decat multe alte democratii cu traditie. Stim din prima cine este simpatic si cine nu, cine pare sincer si cine nu, cine vorbeste mai frumos cu poporul si cine nu, cine poate sa farmece o multime cu un discurs si cine nu. Ce am pierdut pe parcurs? Capacitatea de a analiza critic ideile si proiectele. Adica cele care, dincolo de oameni, pot sa aiba efecte institutionale.
Aplicat la situatia primariei capitalei, lucrurile stau destul de simplu. Avem in fata perspectiva unei campanii electorale in care se vor confrunta, cel putin conform declaratiilor din prezent, trei personaje cu imagine proasta: Adriean Videanu, Marian Vanghelie si Ludovic Orban. Fiecare dintre ei a facut gafe, fiecare dintre ei este perceput ca un carierist politic, niciunul dintre ei nu inspira prea multa preocupare pentru bunastarea orasului in sine. Cum ne raportam la aceasta situatie? Avem doua variante. Prima ar fi sa ne resemnam cu faptul ca acestia sunt politicienii pe care ii avem, ca asta meritam si ca poate ca nu ar fi nicio diferenta daca mergem sau nu la vot. A doua varianta, mai putin explorata, este cea in care acceptam premisa ca este in regula sa avem candidati slabi cata vreme suntem preocupati sa le blocam posibilitatea de a face abuzuri. Daca ii fortam sa accepte reguli, controale si forme prin care sa isi asume concret responsabilitatea pentru esecuri, precum si daca le punem in spate institutii care sa stea cu ochii pe ei si sa ii sanctioneze (nu doar discursiv) cand gresesc, poate ca ne va pasa mai putin daca au sau nu scoala, daca au sau nu Tuareguri sau daca stiu sau nu sa cante la mandolina. Ne va interesa ce fac in acele functii si, poate cel mai important, ii va interesa si pe ei. Iar daca modelul ar fi ulterior extins, de jos in sus, la nivelul tuturor functiilor publice importante, poate ca dorinta oamenilor pentru putere si bani va produce bunastare nu doar pentru ei insisi, ci pentru intreaga comunitate.
Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO