Actorii singuri
Autor:
Magdalena Boiangiu
27.04.2007
De aceea, initiativa celor doi tineri directori ai Teatrului Municipal "Bacovia" din Bacau de a organiza o gala dedicata artei actorului, capacitatii sale de a vorbi direct cu publicul vine intr-un moment foarte potrivit. Galei i se spune Star - One Man Show si se afla la editia a doua. Dupa-amiaza se desfasoara reprezentatiile concurentilor, seara, adica noaptea, la ora 22, incep recitalurile marilor actori ai scenei romanesti. Cele doua sectiuni se completeaza una pe cealalta in mod fericit: pe de o parte, ceea ce este, pe de alta parte, ceea ce s-ar dori sa fie. In interstitiu, juriul, pus sa aleaga ce e mai bun din ce i se ofera.
Ar fi de subliniat ca oferta festivalului de la Bacau este consecinta unei preselectii competente si, ca atare, am fost scutiti de impostura vanitatii, atat de prezenta in asemenea ocazii. A mai fost si o sectiune off, unde s-au prezentat actori care se considera consacrati si, ca atare, au lasat in urma spiritul de competitie. Incepand cu sfarsitul, as vrea sa spun ca in concurs n-am vazut aproape deloc manifestari de diletantism, tafna aroganta si prostie agresiva. Aproape deloc. Majoritatea concurentilor au construit personaje, s-au straduit sa descrie destine in actiune, sa elaboreze acele formule teatrale prin care omul singur reprezinta lumea.
Paradoxal, s-a dovedit inca o data cat de importanta este, pentru organizarea unui asemenea tip de recital, viziunea regizorala. Japoneza Yumiko Tsuji a prezentat piesa Femeile lui Picasso. Olga de Brian McAvera, in regia lui Petru Vutcarau, si a luat Premiul cel mare pentru ca spectacolul a potentat virtutile ei interpretative, a tradus in limbaj scenic inteligibil discursul rostit intr-o limba absolut necunoscuta, a construit cu profesionalism emotia. (O actrita japoneza, intr-un text scris de un autor scotian, despre un pictor hispano-francez, in regia unui moldovean: in teatru, globalizarea se descurca si fara acquis-ul comunitar.) Tot prin simbioza actor-regizor a izbutit si Richard Bovnoczki (Premiul pentru interpretare masculina), alaturi de Theo Herghelegiu de la Teatrul Inexistent si Teatrul Arca, sa transforme calatoria de la Moscova la Petuski a personajului lui Venedikt Erofeev intr-o radiografie a esecului unei vieti. Din Bulgaria, Desislava Minceva (Premiul pentru interpretare feminina) a venit cu costumul unei gaini, cu ouale ei adevarate si cu ouale visate. A avut candoare si profunzime in acelasi timp, ceea e nu e usor lucru cand trebuie sa mai ai grija si de pene. N-au luat niciun premiu, dar au fost incantatoare, prin precizie si umor, cele doua englezoaice din Franta (Vivienne Vermes si Beverly Gooden-Charpentier): ele au dovedit inca o data cat de performanta este scoala de teatru britanica.
Cei doi directori ai teatrului din Bacau, Adrian Gazdaru si Gabriel Dutu, au fost niste gazde discrete si competente. Spectacolele incepeau la ora fixata, ei nu tipau, nu se certau, nu umblau cainand-se cu mana la frunte si povestind ce greu e. Desi a fost greu. Si ar trebui lasati in pace sa-si duca greul, pentru ca stiu cum sa o faca. Iar daca acest festival va castiga experienta prin traditie, le va fi si lor mai usor.