Doi ani si esecurile vesticilor: atat le-a trebuit rusilor si indienilor pentru a cumpara siderurgia romaneasca

Parea aproape imposibil in urma cu trei - patru ani insa este adevarat: industria siderurgica romaneasca, mandrie nationala inainte de 1990 si piatra de moara dupa, este aproape integral privatizata. Si nu numai privatizata, ci si consolidata. Pentru ca, numai trei companii cu capital rusesc si indian, de care nu auzise mai nimeni in Romania in urma cu cativa ani, au profitat de reticentele si chiar esecurile vesticilor si sunt pe cale sa devina, sau au devenit deja, proprietarii majoritatii combinatelor si fabricilor romanesti de tevi din otel.

LNM Group, grup controlat de omul de afaceri indian Lakshmi N. Mittal, este deja proprietarul Sidex Galati si Tepro Iasi si se afla in negocieri pentru a cumpara Siderurgica Hunedoara si Petrotub Roman. TKM , proprietarul Artrom Slatina, a anuntat ca vrea sa cumpere Combinatul Siderurgic Resita. Conares Trading a cumparat deja Combinatul de Oteluri Speciale de la Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii.

Practic, in numai trei ani, industria siderurgica romaneasca, considerata de neprivatizat, a fost "absorbita" de trei companii carora nu li se dadeau prea multe sanse in urma cu cativa ani. Mai mult sau mai putin indreptatit pentru ca LNM a devenit intre timp al doilea producator mondial de otel iar TKM este al doilea producator mondial de tevi.

In plus, Conares Trading este o casa de comert controlata de unele din cele mai mari combinate siderurgice rusesti.

Siderurgia romaneasca a ajuns deci, in final, in proprietatea unor grupuri rusesti si indiene. Este bine? In primul rand este normal: nici un grup vestic nu ar fi putut cumpara din moment ce nu a depus niciodata o oferta in acest sens.

Daca vesticii au spus pas, de unde insa interesul esticilor?

TMK, inceput fortat in Romania

In cazul TMK, combinatul de tevi de la Slatina - Artrom este singura capacitate de productie pe care grupul rusesc o detine in afara Federatiei Ruse. TMK a anuntat de curand ca va incepe discutiile pentru achizitia Combinatului Siderurgic Resita (CSR), ceea ce va reprezenta pentru o extindere pe verticala a activitatii in Romania. CSR este unul din principalii furnizori de materie prima (tagla) al Artrom Saltina. APAPS a reactionat pozitiv la intentia rusilor de a cumpara combinatul.

Intrarea TMK pe piata romaneasca, cu doi ani in urma, nu a fost la inceput o decizie strategica, ci o modalitate de a-si recupera datoriile de la unul din partenerii de afaceri.

"Artrom era intr-o situatie financiara proasta, iar noi am apelat la TMK pentru a primi un ajutor financiar. Dupa aceea s-a pus problema intrarii lor in actionariatul Artrom," afirma Adrian Popescu, directorul Artrom.

TMK a preluat de la AVAB datoriile Artrom, care au fost ulterior transformate in actiuni. Rusii au preluat apoi si actiunile detinute de compania austriaca Staro, care semnase contractul de privatizare. TMK detine acum 80% din actiunile Artrom.

Ideea de achizitie a CSR a venit din partea managementului romanesc de la Slatina.

"Managementul din Romania a demonstat ca preluarea combinatului de la Resita este o afacere buna pentru grupul TMK, avand in vedere ca CSR este principalul nostru furnizor," spune Popescu.

APAPS va incepe negocierile cu rusii dupa ce incercarea de a privatiza CSR cu investitori americani s-a dovedit un esec. Compania americana Noble Ventures nu a respectat clauzele contractului de privatizare, iar APAPS a anulat contractul de privatizare. Americanii au cerut ulterior despagubiri de peste 300 milioane de dolari pe motiv ca au fost expropriati. Verdictul, in procesul intentat statului roman va fi dat cel mai probabil anul viitor de Curtea de Arbitraj de pe langa Banca Mondiala.

Artrom, singurul combinat din strainatate al TMK a beneficiat in prima jumatate a acestui an de reteaua de distributie a grupului, astfel ca cifra de afaceri s-a dublat si a ajuns la 482 miliarde de lei, fata de 213 miliarde de lei in perioada similara a anului trecut, iar profitul a crescut de peste trei ori si a ajuns la 2,6 miliarde de lei. Conform directorul Artrom, cresterea vanzarilor s-a realizat mai ales pe seama exporturilor, principalele destinatii externe ale tevilor produse de companie fiind in primele sase luni ale anului Statele Unite ale Americii, Europa Centrala si Thalianda.

Care sunt atunci motivele pentru care investitorii occidentali nu vin sa investeasca in industria metalurgica romaneasca?

"Marile companii din Uniunea Europeana au cote maxime de productie pe care incearca sa le protejeze. De aceea era putin probabil ca o companie vest-europeana sa preia un combinat de talia Sidex," a explicat Popescu.

Unul din criteriile pe baza caruia marile companii din industria metalurgica iau decizia de extindere pe plan international este apropierea geografica fata de pietele pe care activeaza. "E mai ieftin sa plimbi banii decat sa plimbi otelul," spune Adrian Popescu.

De altfel, TMK si Conares, alaturi de LNM Holdings, au depus cele mai multe din scrisorile de intentie pentru preluarea unor companii romanesti din domeniul metalurgic. TMK si Conares si-au exprimat intentia de a cumpara companii cum ar fi Petrotub Roman si Siderurgica Hunedoara, care ar putea intra in proprietatea LNM pana la sfarsitul anului.

Romania, in calea LNM catre locul doi

Interesul mare al LNM Holdings fata de Estul Europei in general si Romania, in special, trebuie privit in contextul concentrarii pietei mondiale de otel dupa 1990 si al goanei marilor producatori catre castigarea primelor locuri pe aceasta piata.

Initial "mandrii nationale", combinatele siderurgice au fost nevoite sa inceapa un proces rapid de consolidare prin fuziuni si achizitii, urmand astfel tendintele de pe principalele piete de absorbtie a otelului, precum productia de automobile.

Dupa un sir lung de achizitii si fuziuni de talie medie, lovitura decisiva pe piata mondiala a fost data de consortiile europene Aceralia, Arbed si Usinor, care au fuzionat in 2001, anul privatizarii Sidex, pentru a da nastere actualului lider mondial, Arcelor.

Dintre principalii competitori ai Arcelor - LNM Group, Nippon Steel (Japonia), Posco (Coreea), Corus (Marea Britanie - Olanda), Shanghai Baosteeel (Chian) - replica cea mai rapida a apartinut LNM Group.

Grupul controlat de omul de afaceri indian Lakshmi N. Mittal a profitat din plin de oportunitatile oferite de privatizarile din Europa de Est si a inceput cursa catre locul intai.

Pe langa Sidex, grupul a achizitionat in decurs de doi ani, in perioada 2001 - 2003 cele mai mari combinate din Cehia (Nova Huta) si Polonia (Polskie Huty Stali), precum si alte doua combinate din Africa (in Algeria si Africa de Sud).

LNM Group a ajuns astfel, in decurs de doi ani, de pe locul patru pe locul doi in topul producatorilor mondiali de otel.

Cum de au reusit anglo - indienii sa se miste atat de rapid si aproape fara concurenta la majoritatea privatizarilor din Europa Centrala si de Est?

In primul rand, datorita situatiei speciale a principalilor concurenti.

Arcelor a inceput in 2001 un proces dificil de integrare, care a absorbit energia aferenta cautarii altor fuziuni si achizitii. In plus, pozitia detasata (in 2002) de lider mondial a permis luarea unei pauze in ceea ce priveste preluarile.

Fuziunea Aceralia - Arbed - Usinor a fost de fapt unul din motivele pentru care francezii de la Usinor nu au venit cu o oferta pentru achizitia Sidex Galati, netezind calea LNM catre preluarea combinatului.

Francezii au intentionat atunci sa preia managementul combinatului pentru cativa ani, urmand ca achizitia actiunilor sa aibe loc dupa aceasta perioada. Oferta Usinor nu a convins in final autoritatile romane, in ciuda unui lobby sustinut la nivel politic.

Un alt motiv pentru ascensiunea rapida a LNM la nivel mondial a fost si atitudinea conservatoare a grupurilor asiatice fata de opotunitatile din Europa.

Nici unul din gigantii Nippon Steel, POSCO si Shanghai Baosteel (locurile trei, patru si cinci la nivel mondial) nu a participat la vreo privatizare in zona. In plus, anglo - olandezii de la Corus (locul sase) au avut dificultati financiare aproape permanente in ultimii ani.

Singurul grup siderurgic international care a creat dificultati LNM in Europa a fost compania americana US Steel, cu care indienii au concurat la privatizarea PHS. Americanii, locul zece mondial, nu au reusit insa sa vina cu o oferta mai buna decat LNM.

Ramasa fara concurenti in zona si profitand de preturile mici ale activelor din sector, LNM a inceput sa urmareasca in Romania si tinte neaflate initial in vizor.

Grupul a cumparat Tepro Iasi si se afla in prezent in discutii pentru achizitia Siderurgica Hunedoara si Petrotub Roman.

De unde aceasta frenezie de achizitii?

"Cei mai mari zece producatori mondiali de otel detin putin peste 25% din piata internationala, ceea ce duce la concluzia ca este inca loc pentru consolidari viitoare. LNM a fost primul producator de otel care a imbratisat ideea de strategie globala in aceasta industrie. Sinergiile create in urma achizitiilor au impact pozitiv semnificativ asupra modului in care evolueaza compania - avem posibilitatea sa optimizam costurile, vanzarile si activitatile de marketing, distributia si achizitia de materii prime. Sunt absolut convins ca exista premize ca dezvoltarea noastra sa continue", afirma Narenda Chaudhary, director general al Ispat Sidex.
laurentiu.ispir@zf.ro ; vlad.nicolaescu@zf.ro