Nevinovatul criminal de razboi

Ofiterul Dinu Nicolae a constatat in 1943 ce inseamna sa-ti fuga pamantul de sub picioare.
Pana atunci se remarcase luptand in Primul Razboi Mondial. In a doua conflagratie mondiala ar fi putut ramane rezervist, dar nu s-a folosit de aceasta oportunitate. Demarase in Deva o serie de afaceri care ii aduceau profit. Construise, printre altele, o fabrica de costume populare si deschisese un magazin de portelanuri. Ii placea sa cumpere si sa vanda actiuni la bursa. A fost pasiunea vietii sale. Un alt capriciu au fost plimbarile in Retezat, unde a construit, ajutat de prieteni, cabana de la Baleia. Pleca insotit de sotia Tiberia si isi lua de fiecare data un ghid. Afacerile i l-au adus in cale si pe dr. Petru Groza. A cumparat de la acesta o serie de proprietati, desi prieteni influenti l-au sfatuit sa nu o faca in conditiile in care zvonurile privind nationalizarea prindeau tot mai mult contur. A a jutat o serie de evrei din Deva care l-au folosit ca paravan pentru desfasurarea afacerilor. Concret, investea banii primiti de la evrei in activitati comerciale revenindu-i un procent din profit. Desi indeplinea atributiile de comandant al Garnizoanei Deva, a plecat in timpul serviciului pentru a receptiona in calitate de particular un transport de cereale la gara. Intre timp, un grup de soldati din garnizoana si-au parasit posturile cu armele din dotare. Nu s-au oprit in cea mai apropiata carciuma. Tinta lor a fost domiciliul unei prostituate. Cand orgia se afla la final, familia fetei a intrat in casa. Au crezut ca odrasla le este violata. Fratele tinerei a reactionat violent. Militarii au ripostat facand uz de arma si mutilandu-l. La final au aplicat o corectie fizica si parintilor. Familia fetei l-a actionat in instanta pe D. Nicolae, cerand despagubiri. Ofiterul a fost achitat (1943). Procesul s-a redeschis in 1949, cand D. Nicolae a fost judecat din postura unui criminal de razboi. Pedeapsa a fost una pe masura: condamnarea la moarte (1953). Averea i-a fost confiscata, desi se gasea pe numele sotiei. Recursul a dus la comutarea pedepsei in detentie pe viata si temnita grea la Aiud, condamnarea fiind schimbata ulterior la 25 ani de inchisoare. Beneficiind de amnistia din 1964 s-a reintors acasa. Nu intelegea de ce nu mai exista Bursa si unde a disparut "comerciu". Un singur lucru nu a pierdut insa niciodata: zambetul. Curtea de Apel l-a reabilitat in anii '70. Tarziu. Trecuse in lumea celor drepti in 1968.