Fostul ministru german de finanţe Wolfgang Schaeuble cere reformarea Uniunii Europene
Wolfgang Schaeuble, fostul ministru german de finanţe care a devenit sinonim cu insistenţa Germaniei asupra austerităţii în timpul crizei din zona euro, vrea ca UE să aibă un buget şi un ministru de finanţe comun. Acesta consideră de asemenea că procesul decizional ar trebui simplificat, scrie Deutsche Welle.
Apelul lui Schaeuble pentru reformarea UE vine pe fondul unei dezbateri între Germania şi Franţa cu privire la cât de departe ar trebui să meargă reformele din sectorul financiar european.
Potrivit fostului oficial german, UE are nevoie de un buget comun; trebuie să reunească veniturile şi mai multe competenţe în domeniul politicii financiare înainte ca statele membre să creeze postul de ministru de finanţe al UE. Crearea acestei poziţii ar avea logică numai după ce statele membre se pun de acord cu privire la schimbările respective. „Această poziţie este doar una simbolică fără vreo competenţă“, a declarat Schaeuble.
În opinia sa, blocul ar trebui de asemenea să renunţe la cerinţa ca toate statele membre să aprobe deciziile comune. „Unanimitatea înseamnă că cel mai lent stat membru poate bloca totul.“
În schimb, o majoritate sau o majoritate calificată, 55% din statele membre care reprezintă 65% din populaţia totală a UE, ar trebui să fie suficientă pentru un acord comun.
Cancelarul german Angela Merkel ar fi de acord cu aceste schimbări, potrivit lui Schaeuble.
Franţa şi Germania au început să dezbată problema reformării sectorului financiar al blocului la puţin timp după alegerea preşedintelui francez Emmanuel Macron în 2017. Acesta vrea ca zona euro să aibă un buget şi un ministru de finanţe comun.
Deşi deschisă în faţa acestei idei, Germania şi alte ţări din nordul zonei euro ezită să meargă atât de departe pe cât şi-ar dori Macron. Franţa este dezamăgită de lipsa de progres înregistrat de Germania cu privire la acest aspect al reformei.
Astăzi, Consiliul UE, care reuneşte miniştrii de stat ai ţărilor membre, trebuie să aprobe în unanimitate o deciziei dacă aceasta afectează următoarele domenii: politica financiară, politica externă şi din domeniul securităţii, expansiunea UE şi unele aspecte juridice. Pentru decizii în alte domenii este necesară numai o majoritate calificată.
Spre deosebire, Consiliul European, care include şefii de guvern sau stat ai tuturor ţărilor UE, trebuie să aprobe în unanimitate toate deciziile, dar acesta nu are o putere legislativă formală.