Urmează ZF Bankers 2018, 4-5 iulie. De ce toată lumea crede că piaţa bancară românească (mai) are potenţial mare de creştere?

Dacă ne uităm la datele statistice pre­zen­tate de consultanţi, pre­zen­tate de analiştii băn­cilor la sediile cen­trale, piaţa bancară românească are un potenţial extraordinar de creştere: este subbancarizată, deci mai este loc de vânzarea de produse şi servicii ban­care, de noi sucursale, raportul credite în PIB este la jumătate faţă de alte ţări din regiune, activele bancare sunt sub 50%, în timp ce în ţările din jur se apropie de 100%, penetrarea este la cele mai reduse niveluri, la ţară nu este nimeni.

Asta ca să nu mai vorbim de faptul că România este o ţară a cash-ului, într-o economie care se vrea a fi digitală, unde inclusiv autorităţile statului fac tot posibilul ca banii să nu lase urme.

Când vin rezultatele, trimestriale sau anuale, cifrele sunt dezamăgitoare, sistemul bancar nereuşind să ţină pasul cu creşterea economică, nu să fie în fruntea ei, să fie un motor pentru finanţarea businessurilor.

Având în vedere că jumătate din eco­nomia României este la ţară, o zonă un­de băncile nu au ajuns şi nici nu au in­teres să ajungă, deoarece reprezintă un cost, înainte să reprezinte o sursă de pro­fit, cifrele bancare ar trebui să fie ra­por­tate nu la 19 milioane de locuitori, ci la 10 milioane. Atunci s-ar schimba da­te­le şi s-ar putea trage concluzia că piaţa este poate suprasaturată în anumite zone.