Mă-nserasem/ de Floarea Ţuţuianu

Aşa cum stătea picior peste picior

Genunchiul ei îmi inspira un sentiment nobil

Coboram cu privirea spre gleznă pe firul ciorapului

şi reveneam la genunchiul acoperit de o

mână cu degete lungi şi subţiri

Părul lung era împletit într-o coadă de peşte

Cineva din mine se ridicase şi plecase de mult

Privirea mea se prinsese în inelul ei şi nu puteam s-o

Desprind. Eram încurcat. Mă-nserasem. Deja

Dumneavoastră chiar sunteţi atrasă de mine

pentru că eu nu mai pot să. Respir

Ea privea stânjenită. Zâmbind

Din volumul „Poeme platonice'”, aflat în pregătire