1.1. vânzătorul de iluzii macabre/ de Emilia Ajule
ţi-ai făcut-o singurică cu mâna ta mi-ar spune mama
când te-ai apucat de cerşit atenţie de parcă viaţa nu ţi-ar fi
oferit destulă pân-acum
nu credeam
să pot învăţa atât de multă ură când mi-ai aruncat cei doi
bănuţi
păreai, scuzaţi clişeul, soarele pe cerul meu cu toate că am
început să-mi amintesc
durerea ce-mi făcea viaţa highway to hell
umbra ta i-a rănit pe toţi cei care m-au iubit vreodată
ţi-aş fi putut scrie despre orice fel de iubire
dar ai vrut să sorbi pelinul din mine
să dai în vileag că sunt o traficantă de închipuiri frumoase
o hoaţă a plăcerilor interzise
oare ce te mai opreşte s-o faci public împotriva voinţei mele
la 16 ani scriam că sunt atee deşi încă credeam
apoi vrând să scap de chinul relativităţii m-am hotărât să
devin alcoolică
unchiu-mio mă plătea la 7 ani când se întâlnea cu amicii
pentru fiecare pahar de bere băut primeam o bancnotă
din nepotrivire de viciu am decis să încerc altceva
gen iubire punctuală strict textuală
acum aş putea continua ipocrizia
dar mă opresc aici
cât încă mai am putere să zâmbesc
iluzia doare.
(poate-ar trebui specificat pe ambalaj)
Poem selectat din volumul „Jurnalul unor cuvinte ingrate”, apărut la Editura Paralela 45, Colecţia Qpoem.
„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunităţi de poeţi şi iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toţi într-o uriaşă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, aşa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie
Emilia Ajule (n. 1984, în Cluj-Napoca) frecventează grădiniţa de limbă germană şi şcoala cu profil german „George Coşbuc”. Absolventă în 2005 a Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia de Limbi Moderne Aplicate. Bursieră între 2005 şi 2006 la The University of Osnabrück, Germania, unde, participând la seminariile profesorilor Catedrei de anglistică şi germanistică, devine tot mai interesată de domeniul lingvisticii. Scrie articole teoretice despre integrarea traducerii în conceptul textualităţii actuale. Din 2012, lucrează ca traducătoare în Germania, unul dintre marile ei visuri fiind ca, printr-o traducere adecvată, să lărgească accesul şi să stârnească interesul vorbitorilor de limbă germană pentru literatura română. Este membră a grupului literar Qpoem. A publicat poezie pe portalul literar www.qpoem.com, din 2015.
„«Jurnalul unor cuvinte ingrate» cu care debutează Emilia Ajule este, de fapt, o reacţie de rană, de fiinţă rănită care se apără zgîriind şi lovind. Cuvintele ei sunt ingrate mai degrabă pentru că nu sunt graţioase şi sfioase decît pentru că nu se angajează în ode şi imnuri. Dar fondul din care ies (unul de psihisme încărcate, lăsate cel mai adesea în subsolul sau pragul poemelor) nici nu poate pretinde descărcări de graţie. Ci mai curînd un limbaj agresiv, tăios şi abraziv. Aşa că Emilia foloseşte un limbaj de şmirghel, de resentiment şi o sintaxă zburlită şi burzuluită, cu care-şi apără rezervele de idealitate şi candoare. Cerneala de sepie iritată e aruncată direct pe pagină, dar de fapt poemele (multe puse pe voci şi recuperînd în secvenţe brutale biografii de striviţi şi excluşi) perseverează (într-un fel de clandestinitate) în compasiune. Cinismul abrupt al notaţiilor e doar faţa ofensivă a acestui lirism de rană şi de compasiune.” – Al. Cistelecan