Gavotă/ de D. Iacobescu

În clipe dulci de seară, când gândul alb se plimbă

Pe strune demodate şi forme rococo,

Subtila fantezie ne fură şi ne schimbă

Pe tine-n Colombină, pe mine-n Pierrot.

Atunci ne luăm de mână şi palizi, pe terase

Dansăm gavota moartă, în taină ascultând

Cum sufletul îngână un foşnet de mătase

Ce ne conduce paşii lâncezitor de blând.

Dansăm în umbra serii... şi tot mai mult mă-mbată

Pudrata eleganţă a timpului apus,

În timp ce tu, naivă, sau poate-nduioşată,

Ridici molatec trena din ce în ce mai sus...

Din volumul „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română”, argument şi selecţie de Marius Chivu & Radu Vancu, editura Nemira, 2016