fiecare sac este frigul topit/ de Viorica Răduţă
sacii
aşezaţi unul lângă altul pe trotuar
fără piele
de fapt om lângă om
somn lângă somn
ca să nu se simtă mirosul de ars
care e şi locul lui de mormânt
cei care ies din Coléctiv
ies cu ochelarii înăuntru şi văd într-o clipă
smoala curgându-le din gât în măruntaie
încet
să nu se scurgă tot omul deodată
încet
să mai aştepte mormântul câteva zile bune
până se stinge aşteptarea
care ţine în braţe un trup
foarte crud
între timp
un culoar de pietre sau ce sunt chipurile părinţilor
pe hol în spital
sunt lumânări care se topesc în corpul celor călcaţi
de alţi morţi
din hrubă să iasă ei cu două decese deodată
doar haina să rămână intactă fiindcă ţine o stafie dinăuntru
singura care poate ieşi din noapte devreme târziu
ca să înfăşoare arsura de stă în picioare
întinsă pe feţele una cu groaza cu locul
tot locul fără piele
umplut de tinerii care mocnesc înăuntru afară
cum e jarul
omul care stă într-un ţipăt
tăiat de alt strigăt
tot fără de piele
rugul dintre braţe din umeri apoi din capul
în fine aprins
vâlvătaia lui nu este afară decât lumânare tăcută
una care s-a scurs ca şi dansul băiatului
lipit de dansul prietenei lui
dacă noaptea i-a înconjurat cu alţi tineri
luminat de o piele mocnită
niciunul nu ştie marginea când dă de miros
sau e doar o margine ghemuită
Andra Elena Toader, Mavi Serian, Tullia Ciotola, Florin Popescu, Daniel Ciobanu, Ionuţ Cosmin Popescu, Ionuţ Maior , Adrian Popa...
arşii sunt acum murmure
murmure sunt
cu oasele rămase în frig fără trup
doar haina îmbracă singură moartea
când nici moartea nu vrea să fie înăuntru în club
moartea e şi ea om
un sac care ţine în el microfonul
îndoind faţa solistului
apoi cuvintele rămase în metalul topit
se scurg ca şi carnea unele în altele
lent
mai lent cu cât se îngroaşă
spre singura ieşire
un stat de om peste alt stat de om peste altul
când o gură albastră de aer vine pe gang
dar e şarpe încins
îşi scoate pielea o aruncă pe ei
îi mai îmbracă o dată cu frigul
de aceea sunt două morţi cât două priviri într-un om
iar gura muşcă din carne şi merge aşa înăuntru
carnea e bluza cămaşa sau gândul subţire
piele nu e
cum se dezbracă bucată cu bucată
şi nu se potriveşte pe mâinile smurd
doar mirosul stă în ea atârnat
doar mirosul mai merge în trupul fierbând
cu lumânarea aprinsă între cârpe de carne
şi gândul e fum
gândul nu mai ştii al cui este
cum stă în saci cu arsura mergând
din ciclul „arsura umblă după trup”
Fotografia autoarei de Ciprian Baston