Cavalerişti şi bucureşteni/ de Ziarul de duminică

Maria Georgescu

Cavalerişti români la Saumur

Editura Militară

Cuvânt-înainte de locotentent-colonel Christophe Midan, ataşat militar pe lângă Ambasada Franţei din România. Cooperarea franco-română, ce cunoaşte în prezent o revigorare remarca­bilă prin voinţa comună a ambelor ţări dar, din păcate, şi ca urmare a tensiunilor internaţionale, este o realitate vie aproape bicentenară. Într-adevăr, cel puţin până în 1940, este de remarcat continuitatea reală a schimburilor bilaterale începute în epoca regulamentelor organice, a căror paternitate rusă ascunde de fapt un bogat substrat francez. Dacă misiunile militare conduse de Lamy sau Berthelot au reţinut cu te­mei atenţia unui număr mare de autori, nu trebuie omis faptul că ele integrează, aprofundează şi continuă o influenţă mai profundă, de lungă durată: aceasta este rezultatul schimburilor doctrinale şi al prezenţei militarilor la studii în ţara parte­neră. Urmând linia directoare a lucrării de faţă, voi schiţa o prezentare succintă a influenţei franceze asupra armatei române, fără a aborda influenţele reciproce, şi voi restrânge intervenţia mea doar la perioada 1830-1940.

Volumul are la final un capitol V, Destine, extraordinar documentat şi ca valoare. O sută de pagini de informaţii detaliate, inlcusiv fotografii, despre comandanţi de prestigiu, instructori de elită şi călăreţi de legendă, ofiţeri de stat-major, adjutanţi domneşti/regali şi cariere irosite.

Nicolae Vătămanu

Catastih de bucureştean

Editura Vremea

Din seria volumelor din colecţia Planeta Bucureşti, care îndeamnă la o plimbare pe străzile Capitalei, pentru a descoperi locuri de mult uitate. Un catastih în care Nicolae Vătămanu a adunat nenumărate amănunte pitoreşti, folositoare şi plăcute inimii oricărui bucureştean, de baştină sau de adopţie: despre case care au fost şi case care au mai rămas, despre oameni care au trăit în Bucureşti şi care au fost uitaţi sau oameni a căror amintire a dăinuit până în zilele noastre, despre întâmplări vesele şi triste, care au lăsat urme în istoria oraşului sau care s‑au pierdut în negura timpului. Toate formând o zestre de amintiri care împlinesc figura adevăratului bucureştean de ieri şi chiar de astăzi. Căci ce altceva este un om decât înmănuncherea tuturor amintirilor şi faptelor, decât felul de a privi viaţa moştenit de la strămoşi?

Un mare iubitor al Bucureştilor. Un cercetător atent care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor şi care ne povesteşte cu farmec despre oraşul pe care îl iubim cu toţii. Nicolae Vătămanu s-a născut la 29 noiembrie 1897. A murit în Bucureşti, într-un bloc prăbuşit la cutremurul din 1977. A fost un doctor cunoscut. A scris numeroase şi valoroase cărţi despre istoria universală a medicinii. A făcut mii de fotografii în Bucureşti, a scris cărţi despre oraşul lui. Fotografiile s-au pierdut la cutremur. Au rămas volumele cu povestiri despre lumea, locurile şi obiceiurile de altădată din Bucureşti.