Şi poezia e un somn/ de Constanţa Buzea

Şi poezia e un somn

Din care nu te mai trezeşti

Cu ochii larg deschişi sub mări,
Visând la spasmele lumeşti,

Cu perle pleoapele plângând
Sărate buzele albeşti,

Nefericit, înspăimântat
Printre comori piratereşti,

Păreri de rău că nu-nţelegi
Mişcarea gurilor de peşti,

În calmul monştrilor sorbit,
Măcar astfel să te fereşti,

Fără să fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu eşti,

Să poţi trânti o poartă grea,
Să tragi perdele la fereşti,

Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti.