VORBEŞTE ROMÂNEŞTE. Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate
Mirel Magop pare, la prima vedere, varianta cu mustaţă a lui Hruşcă. Ştefan Hruşcă. Cu un cojoc miţos în spate şi cu Leru’i Ler în traistă, în formă tipărită, Magop se recomandă scurt globe-trotter şi are un vis: să fie-n buricul Romei de 1 Decembrie şi să ducă românilor de pretutindeni cărţi scrise în limba lor natală. Iar pentru asta nu are timp de pierdut. Merge până la două noaptea , după cum singur spune, şi doarme pe unde apucă: “în staţii de autobuz, pe sub poduri cel mai des, ori pe la locuri de joacă”. “Unde mai este câte o căsuţă de copii, mă bag şi eu”, povesteşte. Stă cu frică şi doarme iepureşte, pentru că are o imagine de apărat. Şi nu vrea să greşească. “Stau cu grijă, încordat. Trebuie să arăt impecabil, să nu cad în extrema cealaltă. Reprezint România şi nu aş vrea eu să greşesc cu nimic”.
Mai are o imagine de apărat, nu pe cea a rapsodului Hruşcă, deşi umblă ca el îmbrăcat, ci pe cea a bădiei Cârţan, pe care Magop şi-l revendică simplu drept “părintele meu”. Spiritual, fireşte.