dormi, dragostea mea/ de Virgil Mazilescu

plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea – şi
încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor (respiraţia
cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)

şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze
oho şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari de sânge)

tu dormi dragostea mea. sunt singur am inventat poezia şi nu mai
am inimă

Din volumul Fragmente din regiunea de odinioară, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1970