2013 - anul în care pieţele au fost anesteziate împotriva fricii, dar în care noi suntem, ca de obicei, dezorientaţi

Autor: Florin Pogonaru 05.02.2013

Băncile centrale şi politicienii din America, Asia şi Europa par să-şi fi făcut datoria. Frica a dispărut de pe pieţe. Banii se îndreaptă masiv către fondurile care vor face plasamente în equity în 2013 şi anii următori. Luna ianuarie a fost luna recordurilor pe burse; ianuarie 2013 fiind a douăsprezecea cea mai bună lună din 1950 până azi; indicele Standard&Poors a crescut de la începutul anului cu 5%. Precedentele istorice arată că, din 1950 cu o singură excepţie, în anii în care piaţa a crescut în ianuarie cu peste 4% şi în restul anului s-au înregistrat creşteri - cel mai adesea de două cifre. Deşi există şi explicaţii logice pentru astfel de corelaţii, nu există garanţia că istoria se va repeta.



La noi dispariţia fricii se traduce ,ca de obicei, în dezorientare la nivelul decidenţilor economici. Nimănui nu-i este clar dacă trebuie să aibă curaj şi mai ales cât curaj să aibă. Unde mai trebuie aplicate măsuri de austeritate şi cum trebuie stimu­lată creşterea?- este dilema guvernării eco­nomice în 2013.

Pe partea austerităţii / măsurilor struc­tu­rale: Primele 100 de zile, în care se pot lua mă­surile dure dar necesare în orice gu­ver­nare, trec repede. Măsurile luate până acum s-au oprit pe undeva pe la creşterea impo­zitelor locale şi nu vizează decât în mică mă­sură problemele legate de pier­de­ri­le com­paniilor de stat. Insolvenţa la Hidro­electrica a fost un precedent bun, care a dat semnalul că problema e abordată se­rios. Acum însă ne am încurcat într-o îm­părţire a minis­te­re­lor care face neclare atribuţiile şi res­pon­sa­bilităţile, iar angajările de mana­geri pro­fe­sio­nişti eşuează în angajarea de clienţi poli­tici (în unele cazuri cu avizul unor firme de resurse umane bine plătite).

Pe partea stimulării creşterii, întrebarea nerostită este: "Până unde poţi înfrunta FMI- ul şi în ce măsură îţi poţi asuma riscul politic al unor pariuri proprii asupra modu­lui în care va evolua economia"?

Au existat semnale clare de adoptare a unor măsuri probusiness.

TVA la încasare a fost un astfel de sem­nal. Este neeconomic şi inechitabil ca întreprinzătorii să avanseze banii pentru TVA atâta timp cât nu şi-au încasat fac­tu­rile. Adoptarea jumătăţilor de măsură, pro­babil şi în contextul negocierilor cu FMI au compromis o idee foarte bună.

Măsura trebuie reluată şi dusă până la ca­păt prin aplicarea ei tuturor firmelor pe baza unui studiu de impact bine funda­men­tat. Aceasta în paralel cu măsuri severe pri­vind sancţionarea nerespectării terme­nelor şi condiţiilor instrumentelor de plată (cec, bilet la ordin etc.). Din sesizările primite de AOAR de la oameni de afaceri din toată ţara a rezultat că cea mai gravă problemă cu care se confruntă mediul de afaceri în prezent este neplata în con­formitate cu instrumentele de plată emise de cumpă­rători. Trăim într-un mediu eco­nomic în care nu mai există sancţiuni legale împotriva neplăţii. Adoptarea de măsuri severe în acest domeniu este o prioritate.

Impozitul forfetar este o necesitate. Mai devreme sau mai târziu vom accepta cu toţii că nu poţi imobiliza autorităţile de control ale statului (cu personal limitat) în veri­ficarea a sute de mii de IMM-uri. Este însă o iluzie să crezi că o astfel de măsură se poate aplica fără studii de impact corespunzătoare şi fără a oferi , într-o primă fază, opţiunea ca firmele vizate să o adopte sau nu. Implicaţia este că ea va fi adoptată numai după ce a fost asimilată de piaţă pe o perioadă de câţiva ani.

Neinspirată a fost şi încercarea de a o aplica după anii de criză. Este puţin pro­babil ca un întreprinzător onest care în ultimii doi-trei ani a făcut pier­deri şi căruia i se pro­pu­ne să plătească impozit indiferent dacă fa­ce profit sau nu să accepte o astfel de măsură.

Un leac împotriva dezorientării ar tre­bui să fie faptul că economiile care au avut o ţesă­tu­ră solidă de întreprinderi mici şi mijlocii şi de lanţuri locale de creare a valorii au rezistat bi­ne. Polonia şi Turcia sunt astfel de exemple.

Cum refacem lanţurile locale de creare a valorii? - este provocarea principală pentru anul 2013 şi următorii.

Opiniile din prezentul articol nu angajează în niciun fel instituţiile cu care este asociat autorul

Florin Pogonaru este preşedinte AOAR