Nicolae Dănilă, membru al CA, are semne de întrebare asupra politicii monetare: dacă e aşa de bună, de ce ne zbatem în starea de stagnare a economiei ?
Pentru a smulge economia din stagnare poate fi tolerat un anumit nivel al inflaţiei peste ţintele propuse, fiind necesară desprinderea de analizele sofisticate, adeseori rupte de realitate şi adoptarea de măsuri pentru creşterea ponderii activităţilor productive şi crearea de locuri de muncă, pentru revigorarea consumului intern mai ales pe segmentul produselor fabricate local, pentru creşterea exporturilor şi diversificarea pieţelor şi, nu în ultimul rând, pentru influenţarea pozitivă a veniturilor gospodăriilor şi firmelor, spune Nicolae Dănilă, profesor universitar, doctor în economie.
"Nu trebuie să ne sperie în etapa actuală realizarea unei creşteri economice inclusive (n.red.: concept care vizează creşterea economică "pentru toţi", având ca ţintă creşterea gradului de ocupare, reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea nivelului de trai) chiar în condiţiile unei inflaţii mai mari decât ţintele pe care ni le-am propus. Este adevărat că pe termen lung banca centrală este cea care stabileşte şi determină în principal trendul şi nivelul inflaţiei - de unde încrederea şi aşteptările pe termen lung în privinţa inflaţiei, dar scăderea şomajului pe termen lung trebuie să fie determinată în special de factori şi reforme structurale, ca şi de o flexibilitate a pieţei muncii, ceea ce implică consolidare fiscală şi reforme economice", afirmă profesorul cu îndelungată experienţă de bancher comercial.
El susţine că inacţiunea poate deveni riscantă şi că există toate "şansele" ca efectele unor acţiuni ce le dorim benefice să fie mult diminuate sau distorsionate aplicând în continuare politica de "wait and see". În acest context, Dănilă propune "regândirea echilibrată a obiectivelor, a misiunii şi a rolului băncii centrale".
Este pentru prima dată când un membru al consiliului de administraţie al BNR se exprimă - chiar şi din postura de profesor - vizavi de nevoia unor schimbări în abordările de politică monetară.
Cunoscut pentru orientarea sa de încurajare a companiilor româneşti şi de asumare a unor politici economice dezvoltate şi conduse de români, Dănilă readuce în discuţie poziţia României de ţară asistată de FMI şi Banca Mondială chiar şi în al şaptelea an de când este membră a Uniunii Europene.
"Dacă tot continuăm să solicităm sprijin financiar din exterior - care este întotdeauna acompaniat de condiţionalităţi «împachetate» în aşa-zise programe de reformă şi ajustări cu costuri politice şi economice importante -, partenerii noştri ajung uşor la concluzia că nu avem capacitatea internă să acţionăm autonom şi independent pentru rezolvarea propriilor probleme. Lumea a ajuns de mult la concluzia că nu există soluţia «one size fits all». Atragerea resurselor financiare internaţionale trebuie să se facă în completarea unui plan de utilizare şi de potenţare a resurselor şi alternativelor interne. Şi aceasta prin aplicarea unor politici economice şi monetare proactive şi corelate."
România a înregistrat la nouă luni o "creştere economică" de 0,2% după ce în T3 PIB a scăzut cu 0,6% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, indicând un risc semnificativ de recesiune la nivelul lui 2012, după ce la începutul anului prognozele oficiale mizau pe o creştere de până la 2,5%.
Nicolae Dănilă vorbeşte despre nevoia unor măsuri clare de ieftinire a creditului în lei în condiţiile în care multe bănci străine au redus puternic creditarea economiei, dar şi despre "o flotare controlată şi constructivă" a cursului faţă de principalele valute. "Consider că putem justifica, pentru o perioadă limitată, unele măsuri de control al mişcărilor de capital, cuplate cu o mai eficientă şi efectivă supraveghere a sectorului financiar, în special al celui bancar. Toate măsurile şi deciziile noastre bine prezentate şi argumentate în raport cu condiţiile actuale pot să ne scutească de o eventuală etichetare de protecţionism şi interes naţional." În toamna anului trecut, profesorul Dănilă sugera chiar posibilitatea ca România să discute o restructurare a datoriei externe astfel încât efortul de rambursare să nu înghită resursele atât de necesare încurajării creşterii economice.
El susţine că în contextul actual banca centrală ar trebui să joace un rol activ în proiectul care să ducă România spre creştere economică sustenabilă şi incluzivă. "Ţintirea aproape în exclusivitate a inflaţiei este valabilă atât timp cât costurile economice şi sociale nu sunt mai mari decât avantajele unei asemenea politici."
BNR discută luni ce face cu dobânda la lei
Consiliul de administraţie al BNR se reuneşte luni în prima şedinţă de politică monetară din acest an. O a doua discuţie este programată pe 5 februarie când decidenţii din banca centrală vor avea pe masă mai multe date privind evoluţia economiei în 2012. Dobânda-cheie la lei staţionează din martie 2012 la nivelul de 5,25% pe an, BNR preferând să oprească ciclul de relaxare a politicii monetare în numele preocupării pentru controlul inflaţiei şi mai apoi al grijii faţă de cursul leu/euro. În ciuda nuanţării unora dintre semnalele sale, BNR s-a abţinut de la măsuri directe de stimulare a creditului în lei, deşi a constatat în mod repetat încetinirea creditării, accentuarea deficitului de cerere şi în final stagnarea economiei la limita recesiunii. Dispariţia fenomenului de instabilitate politică şi a presiunilor de depreciere a leului ar putea încuraja o schimbare de optică, mai ales că însuşi guvernatorul BNR vorbea anul trecut despre reconfigurarea obiectivelor şi a instrumentelor de politică monetară în perioada postcriză, respectiv despre retrasarea frontierelor dintre stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară sau dintre politica monetară şi politica fiscală.