Glencore negociază preluarea Prutul Galaţi: Miza sunt silozurile strategice ale producătorului de ulei

Autor: Gabriel Razi 16.12.2012

Traderul Glencore, unul dintre primii cinci jucători de pe piaţa locală a comerţului cu materii prime agricole, cu afaceri cumulate pe mai multe firme de 264 mil. euro anul trecut, negociază preluarea Prutul Galaţi, o com­panie cu afaceri de 115 mil. euro implicată în pro­ducţia de ulei vegetal, în comerţul cu cereale, plante olea­ginoase, dar şi cu îngrăşăminte sau pesticide, afirmă mai multe surse din industrie.

 

"Primele contacte dintre cele două părţi au început încă de la începutul acestui an. Glencore este interesat de silozurile pe care le are Prutul în sudul ţării. Fabrica de ulei nu reprezintă neapărat o ţintă pentru că traderul nu are niciun interes să intre pe această piaţă, iar cap­a­ci­tă­ţile de export ale unităţii sunt reduse", explică o sursă apropiată discuţiilor.

 

Oficialii Glencore şi Prutul nu au răspuns în niciun fel solicitărilor ZF prin care li se cerea să infirme sau să con­firme negocierile. Atât Glencore, cât şi Prutul sunt două prezenţe discrete în mediul de business local, re­pre­zentanţii acestor companii fiind reţinuţi în declaraţii.

 

Valoarea unei înţelegeri între elveţienii de la Glen­core şi Marian Andreev, acţionarul Prutul, s-ar putea ridica la 20-22 milioane de euro pentru portofoliul de capacităţi de stocare (silozuri şi magazii) a materiilor pri­me agricole, potrivit calculelor ZF. Suma totală a unei astfel de înţelegeri ar putea fi însă şi mai mare, având în vedere şi valoarea fabricii de ulei vegetal din Galaţi.

 

Tratativele privind această preluare reprezintă una dintre cele mai importante mişcări făcute de gigantul elveţian Glencore după mai mulţi ani de absenţă de pe piaţa de achiziţii şi fuziuni. În urmă cu mai bine de şase ani casa de comerţ a preluat 51% din acţiunile Barter Trading Constanţa, un alt jucător de pe piaţa locală a cerealelor.

 
 

La mijlocul negocierilor este o reţea de silozuri pe Dunăre şi în Moldova

 

La mijlocul discuţiilor dintre gigantul Glencore şi Pru­tul se află reţeaua de silozuri şi magazii de cereale pe care compania românească o deţine de-a lungul Dunării, dar şi în mai multe judeţe din regiunea Moldovei. Înţe­le­gerea dintre cele două părţi ar marca extinderea Glen­core printr-o reţea de silozuri de-a lungul Dunării, o zonă de interes strategic pentru giganţii implicaţi în co­mer­ţul cu materii prime agriole. Interesul elveţienilor pentru o astfel de mişcare vine şi în contextul în care re­ţe­le de silozuri şi magazii de-a lungul Dunării se află deja în portofoliile rivalilor de la Alfred Toepfer şi Cargill.

 

Încheierea unui deal între Glencore şi Prutul ar duce şi la dublarea la aproximativ 1,1 milioane de tone a capacităţilor de stocare din România ale gigantului elveţian, po­tri­vit calculelor ZF, făcute pe baza datelor de la Ministerul Agri­cul­turii şi Dez­vol­tă­rii Rurale (MADR).

 

Finalizarea tran­zac­ţiei va duce şi la in­trarea directă a Glen­core în judeţe precum Dolj, Teleorman, Ialomiţa şi Galaţi, unde Prutul de­ţine capacităţi totale de 92.000 de tone. Extinderea prin preluarea silozurilor şi ma­gaziilor Prutul ar însemna şi consolidarea poziţiei Glencore pe Dunăre în judeţe precum Olt, Călăraşi sau Brăila, acolo unde traderul elveţian deţine silozuri im­portante.

 

Spre exemplu, în Călăraşi compania Prutul deţine două silozuri de mare capacitate ce pot fi umplute cu 161.000 de tone de cereale în timp ce Glencore con­tro­lea­ză aici la rândul său un alt siloz gigant de 105.000 de tone. Reţeaua de silozuri şi baze de recepţie a materiilor prime agricole a Prutul a fost pusă pe picioare în apro­xi­ma­tiv 12 ani, acţio­narii pro­ducătorului de ulei făcând prima achiziţie în acest sens în Filiaşi în anul 2000. Ulterior achiziţiile s-au ţinut lanţ, iar com­pa­nia s-a extins în localităţi precul Lehliu, Călăraşi, Lieşti sau Drăgăneşti Olt.

 
 

Au o fabrică de ulei în Galaţi renovată anul trecut

 

Pe lângă capacităţile de stocare, Prutul deţine în oraşul Galaţi şi o fabrică de ulei vegetal. Potrivit infor­ma­ţiilor de pe site-ul companiei, acţionarii Prutul au in­sta­lat anul trecut o nouă linie în fabrică ce poate procesa 900 tone/zi de floarea-soarelui, 700 tone/zi rapiţă şi 600 tone/zi soia. "Interesul Glencore pentru piaţa uleiului din România este limitat. Prutul nu are un brand puternic şi nici o capacitate suficient de mare pentru a putea livra ulei brut la export", spun sursele ZF.

 

Piaţa locală a uleiului vegetal, estimată în fiecare an la 300-350 milioane euro, este împărţită autoritar de grupurile multinaţionale gigant Bunge şi Cargill lângă care îşi fac loc şi francezii de la Sofiproteol, prezenţi local prin intermediul Expur.

 

Cu toate acestea, fabrica de ulei din Galaţi a Prutul are o valoare imobiliară importantă în condiţiile în care este poziţionată în imediata vecinătate a proiectului de centru comercial Euromall, deţinut de grupul austriac Immofinanz.

 

Afacerile Prutul au ajuns la 115 milioane de euro anul trecut, după un avans de 38%, acesta fiind şi al treilea an de creştere consecutivă, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor (MF).