Fondurile de investiţii merg din poartă în poartă ca să cumpere teren agricol. Oferă şi 3.000 euro/hectar

Nicolae Sitaru, un fermier din localitatea Ciochina din nordul judeţului Ialomiţa, spune că fondurile de investiţii străine au prins gustul terenurilor agricole ieftine din România şi că merg din sat în sat în căutare de proprietari dispuşi să îşi vândă terenurile pentru 2.000 sau 3.000 de euro/hectar.

"Fondurile de investiţii merg din poartă în poartă şi întreabă cu cât îţi vinzi pământul şi spun că dau mai mult decât alţii. În zona mea, în Ialomiţa terenurile se vând cu 3.000 sau 3.000 şi ceva de euro/hectar. Nouă, fermierilor români, cel mai rău ne pare de terenurile care pleacă către fondurile de investiţii care iau terenul pentru speculaţii", a spus ieri Nicolae Sitaru la ZF Live.

El a adăugat că nu toţi străinii reprezintă un pericol pentru agricultura locală, ci doar fondurile de investiţii, care cumpără terenurile speculând creşterile de preţ posibile în viitor. "Avem prieteni străini în agricultură fie că sunt francezi sau portughezi, care s-au stabilit şi au ferme aici. Fondurile de investiţii nu lucrează terenurile, îl dau în arendă şi abia când strâng mai mult încep să lucreze."

Investitorii străini sunt atraşi de plasa­mentele în terenuri agricole pe piaţa locală pentru că preţurile din România sunt şi de 4-5 ori mai mici decât în economii precum cea germană sau olandeză, dar şi pentru că legislaţia locală în domeniul achiziţiei de terenuri este mai relaxată decât cea a altor ţări din Uniunea Europeană. Aceşti investitori mizează pe terenurile agricole româneşti în speranţa că în viitor preţurile de pe piaţa funciară locală le vor ajunge din urmă media europeană.

Singura statistică dată publicităţii în urmă cu un an de Ministerul Agriculturii a arătat că investitorii străini controlează 700.000 de hectare de teren, adică active de 1,4-1,5 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF. Miza este însă imensă în condiţiile în care cele 8,3 milioane de hectare de teren arabil ale României valorează 16-17 miliarde de euro. "Eu lucrez terenuri din 1995, dar nu am îndrăznit să întreb pe cineva vreodată dacă îşi vinde terenul. Âştia (fondurile de investiţii - n. red.) vin şi iau de la primării liste, dau ciubucuri, iau numere de telefon şi se duc din uşă în uşă şi îi mai păcălesc pe unii."

Informaţiile disponibile arată că printre cei mai mari investitori străini în terenuri agricole (exploatate în proprietate sau în arendă) se numără gigantul olandez Rabobank, cu un portofoliu de terenuri de 20 de milioane de euro, libanezii de la Maria Trading (25.000 de hectare), fondurile de investiţii germane Germanagrar (8.000 de hectare) şi Agrarius (3.700 ha) sau companii daneze precum Ingleby, FirstFarms sau Agriinvest (30.500 ha).

Interesul pentru agricultură al acestor gru­puri este justificat de faptul că profiturile generate în ultimii ani de agricultură au atras ca un magnet atât investitorii străini, cât şi români cu business-uri în alte domenii. Spre exemplu, în 2011, anul record al agriculturii, firma lui Nicolae Sitaru a avut, la 2.600 de hectare de teren arabil, o cifră de afaceri de 2,9 milioane de euro şi un profit net de un milion de euro. Pe scurt, fermierul a făcut din grâu, porumb şi rapiţă un business cu o marjă de profit comparabilă cu cea din industria de IT&C sau telecom.

Sitaru spune că, în pofida unor reduceri de recoltă cauzate de secetă, nu a pierdut bani nici anul acesta pentru că preţurile au compensat o parte din reducerile din volum. "Pentru mine anul 2012 a fost aproape normal, producţiile au fost mai mici decât anul trecut, dar au fost compensate de un preţ mai bun. Am avut o productivitate de 3,5 tone/hectar la grâu, dar nu am vândut din el şi sper ca prin diferenţa de preţ să ajung la veniturile de anul trecut, când am făcut o producţie de 5,5 tone/hectar". O pro­duc­ţie de 3,5 tone la hectar este cu 30% mai mare de­cât productivitatea medie pentru grâu pe econo­mie de anul acesta. Recolta de grâu este evaluată în acest an la 1,1 miliarde de euro, în scădere cu 9% faţă de recolta record de anul trecut.

"Agricultura poate fi câteodată un business foarte bun. Este adevărat (că se fac profituri bune - n.red.), dar fermele noastre sunt extrem de tinere, şi deşi societatea noastră este înfiinţată în 1993 timpul acesta nu înseamnă foarte mult având în vedere că în 20 de ani a trebuit să rezolvăm situaţia terenurilor sau a capitalurilor de lucru."

Totuşi, fermierul spune că cei care au început afaceri în agricultură la începutul anilor 1990 au avut "şanse care nu se întâlnesc de două ori într-o singură generaţie. "Şansa noastră a fost că mult timp terenurile au fost la preţuri accesibile."

Agricultura este o piaţă care s-a încadrat pe o tendinţă de creştere de cinci ani, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, avansul venind pe fondul subvenţiilor plătite fermierilor de Bruxelles. Producţia agricolă acoperă în fiecare an aproximativ 6-6,5% din PIB, anul trecut sectorul contribuind la PIB cu 13,6 miliarde de euro, iar primele calcule arată că în acest an contribuţia se va ridica la 11-12 miliarde de euro.

Măsurile pe care le-ar lua Nicolae Sitaru din fotoliul de ministru al agriculturii

1. REABILITAREA IRIGAŢIILOR. Nicolae Sitaru a spus că reabilitarea sistemului de irigaţii ar fi prima măsură pe care ar lua-o dacă s-ar afla în poziţia de ministru al agriculturii.

"Primul lucru care trebuie făcut pentru stabilizarea producţiei agricole sunt irigaţiile", spune el. Poziţionarea pe primul loc a irigaţiilor în lista de priorităţi a fermierului arată interesul producătorilor agricoli locali pentru a-şi pune la adăpost recoltele din fiecare an. În prezen puţini fermieri pot spune că sunt feriţi pe deplin de secetă, având în vedere că doar 1,5%-2% din terenul arabil al ţări este irigaţ. De cinci ani statul nu a direcţionat niciun euro către sistemul de irigaţii, iar rezultatul este acela că numai 120.000 de hectare au avut acces la apă anul acesta.

2. SIMPLIFICAREA LEGISLAŢIEI. Fermierul din Ialomiţa subliniază că ar schimba anumite legi care au impact direct asupra afacerilor agriculto­rilor având în vedere că acum "sunt multe legi care te zăpăcesc". "Anul trecut, a fost o lege sau o hotă­râre de guvern pe care am încercat şi am şi reuşit să o oprim. Eram obligaţi să cântărim pe cântar electronic producţia din câmp, iar aşa ceva nu se poate". Măsura luată şi suspendată ulterior a fost introdusă de autorităţi pentru a evita supraîncăr­carea camioa­nelor ce transportă materii prime agricole în timpul verii şi, implicit, deteriorarea şoselelor.

3. LIMITAREA FURTURILOR DIN AGRI­CUL­TURĂ. Fermierul spune că dezvol­tarea agriculturii şi a irigaţiilor nu este posibilă fără o lege care să limiteze furturile de materii prime agricole sau utilaje. "Furturile sunt o plagă pericu­loasă care fac ca nici irigaţiile să nu fie posibile decât cu costuri foarte mari. La utilaje ai nevoie de pază non-stop, altfel rămâi fără ele. În ţările civilizate se lasă tractorul în câmp. La noi dacă nu ai paznic în câmp a doua zi nu mai găseşti nici roata tractorului."

4. CONSULTANŢĂ PENTRU FERMIERI. Fermierul spune că micii fermieri nu se pot dezvolta în lipsa unei instituţii care să ghideze afacerile micilor producători agricoli.

"Este nevoie de o instituţie care să îi înveţe pe micii fermieri să îşi folosească forţa de muncă. Satele sunt pline de oameni care nu fac nimic şi asta se întâmplă pentru că instituţiile statului nu au făcut nimic în ultimii 20 de ani."

Şi actualii oficiali de la Ministerul Agriculturii au o iniţiativă în acest sens în sensul înfiinţării de anul viitor a aşa-numitelor camere agricole, instituţii care ar trebui să îi consilieze pe micii antreprenori agricoli.

5. DEPOZITE PENTRU LEGUME ŞI FRUCTE. Nicolae Sitaru explică că piaţa de legume şi fructe poate fi susţinută prin construirea unei reţele de depozite de legume şi fructe.

"Am făcut 12 ani legume, ajusesem captiv al unei pieţe nefiscalizate şi era foarte periculos. Legea îţi permite greu să ai zilieri. Este complicat să dai zvon la ţară să zici mâine mergem să culegem ceapă că nu ştii cine vine. Te trezeşti că unii s-au îmbătat şi n-au mai venit."

Daniel Constantin, actualul şef de la Agricultură, a anunţat în public în mai multe rânduri că vizează construirea unei reţele de depozite pentru legume şi fructe pentru a conecta micii producători de pieţe, însă proiectul nu a trecut până acum de stadiul de declaraţii.

Ce a mai spus fermierul Nicolae Sitaru la ZF Live

- Este foarte greu de spus acum cum va fi anul viitor, dar pot să vă spun că arată mult mai bine decât în perioada similară din anul trecut. Grâul este înfrăţit, iar rapiţa intră în iarnă în condiţii bune.

- Noi, fermierii români spunem că nu trebuie să vindem terenul străinilor care nu se stabilesc aici. Cei care gestionează terenul din afară nu ar trebui să îl vindem şi ar trebui să luăm exemplul altor ţări.

- Dacă am lua rezultatele fermei mele şi le-am extrapola, iar eu nu am o fermă extrem de performantă, am avea o medie de 5 tone de cereale/hectar, ceea ce înseamnă că în total ar trebui să facem lejer 40 de milioane de tone de cereale la nivel de economie.

- Sunt zone cu terenuri foarte fărâmiţate şi acolo producţiile sunt extrem de mici. Din păcate, o medie de 3 tone de porumb la hectar este ruşinos de mică pentru România.

- Fermele noastre sunt extrem de tinere deşi societatea noastră (firma lui Sitaru - n.red.) este înfiinţată în 1993, timpul acesta nu înseamnă foarte mult, având în vedere că a trebuit să rezolvăm situaţia terenurilor, a capitalurilor de lucru şi 20 de ani sunt ani destul de puţini.

- 2011 a fost un an cu producţie bună, dar şi cu preţuri la fel. Putem avea o producţie mai mare dacă vom avea condiţii mai bune sau dacă condiţiile sunt şi mai bune decât în 2011 sau dacă irigăm.

- Neavând exerciţiu şi expertiză, mulţi o dau în bară în agricultură. Este o meserie şi dacă nu te pricepi, o dai în bară. Agricultura se învaţă greu şi de multe ori se învaţă cu sânge, cu pierderi mari.

- Spre deosebire de alte afaceri, aici în pământ bagi totul şi dacă nu faci lucrurile cum trebuie, poţi pierde tot. Ţine şi de noroc şi de şansă.

- La anul producţia de rapiţă ar trebui să fie bună, cel puţin în zona noastră, în Dobrogea şi Oltenia s-ar putea să fie probleme şi anul viitor.

- Am cultivat legume 12 ani şi am renunţat, mi-am dat seama că devenisem capitv pe o piaţă total nefiscalizată.