Apărându-mi poemele/ de Grigore Hagiu

când vine şarpele

unei vechi îndoieli,

strecurat laolaltă cu seara,

eu îmi apăr poemele, carnea lor albă şi fragedă,

de adolescenţi

pe faţa-mi gândind este totul,

în adâncu-mi cumplit undeva,

cel greu, imposibil aproape de prins,

deşi în afară-ncordaţi îi sunt muşchii,

un mare şi alb, neschimbat laocoon,

bun după el să înveţe desenul

generaţii întregi de elevi silitori

din volumul Grigore Hagiu, Continentele ascunse, Editura pentru literatură, Bucureşti 1965