Falsul Nero, un roman interzis/ de Stelian Ţurlea

James Joyce

Corespondenţă

Editura ART

Traducere de Radu Lupan. Colecţia "Ocheanul întors". Volumul este alcǎtuit din scrisorile pe care James Joyce le-a primit, ori le-a trimis marilor scriitori ai vremii, familiei etc. Lista îi include pe: Nora Barnacle, Henrik Ibsen, W.B. Yeats, Ezra Pound, H.G. Wells, Bernard Shaw, Andre Gide, T.S. Eliot etc. De mare interes sunt scrisorile dintre James Joyce şi Ezra Pound, un poet american controversat. Este poate una dintre cele mai interesante relaţii de prietenie din literatura modernǎ. Ezra l-a cunoscut pe Joyce în 1913 prin intermediul lui Yeats şi este omul care l-a ajutat cel mai mult.

Dan Mircea Cipariu

singurătatea vine pe facebook

Editura Tracus arte

"singurătatea vine pe facebook, cel mai recent volum de versuri al lui Dan Mircea Cipariu abordează o temă extrem de actuală, aceea a depersonalizării, a autizării individului în contextul unei tot mai accentuate transpuneri în virtual a actului comunicării. Textele lui Dan Mircea Cipariu tratează cu inteligenţă poetică şi profunzime acest paradox al fiinţei conectate la reţea a secolului XXI, rezolvând parţial prin fulguraţii poetice sclipitoare, uneori ironice, alteori cinice, iar alteori pur lirice, seducătoare, dilemele acestui tip de individ cultural post-postmodern." - Cosmin Perţa. Volumul cuprinde şi desene ale artistului Mihai Zgondoiu.

Leon Feuchtwanger

Falsul Nero

Editura Allfa

Traducere din limba germană de Magdalena-Oana Păunoiu. La unsprezece ani de la moartea împăratului Nero, senatorul Varro pune la cale un act subtil de răzbunare, pretinzând că împăratul trăieşte. Şi lovitura de stat reuşeşte. Olarul Terenţiu, care seamănă izbitor cu Nero, îşi joacă rolul cu succes. Numai că, fiind vanitos şi obsedat de putere, şi incitat de apropiaţii săi, acesta uită că nu este decât o marionetă. O parodie a triumviratului Hitler, Göring, Goebbels. Romanul a apărut în 1936 şi a fost interzis. Persecutat de regimul nazist, Leon Feuchtwanger a fost nevoit să se expatrieze şi ulterior s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde a murit în 1958.

Vladimir Nabokov

Pnin

Editura Polirom

Traducere din limba engleză şi note de Mona Antohi. Pnin, una dintre piesele clasice ale operei lui Vladimir Nabokov, într-o nouă ediţie în seria de autor din cadrul colecţiei "Biblioteca Polirom". Cartea are în centru aventura americană a unui profesor rus emigrat, tot timpul pe drumuri, stapânit de o perpetuă confuzie între păstrarea demnităţii profesorale şi amintirile unei vieţi lăsate în urmă. Mişcându-se distrat într-o lume şi o limbă cu desăvârşire străine, Pnin trece printr-o serie de încurcături. Este un exilat bântuit de nostalgia după Rusia din perioada premergătoare Revoluţiei, detestând comunismul. Roman universitar, roman cu cheie şi metaficţiune postmodernă.

Petre Barbu

Până la capătul liniei

Editura Cartea românească

"O carte tulburătoare despre iubire, moarte, suferinţe şi speranţe. O carte întocmai ca viaţa. Nimic nu există separat, protejat de o graniţă bine definită. Iubirea înfloreşte în preajma morţii şi luminează suferinţa, iar durerile se revarsă în speranţe. O carte în care personajele cred cu tărie că iubirea va învinge moartea şi că speranţele lor pot alina, ca nişte medicamente, suferinţele. Toate se regăsesc în câteva destine, greu de introdus într-un spaţiu bine delimitat şi imposibil de situat într-o ierarhie. Tocmai de aceea este frumoasă viaţa, pentru că le cuprinde pe toate, de-a valma, într-o dulce şi amară îmbrăţişare!" Autorul este ziarist la Adevărul Holding. A publicat mai multe romane, un volum de teatru şi a obţinut un premiu UNITER.

Andrei Pippidi

Case şi oameni din Bucureşti

Editura Humanitas

Două volume care cuprind textele publicate de autor în rubrica "SOS Bucureşti" din "Dilema veche". "Lăcomia celor care cumpără casele vechi ca să ridice pe terenul încă ocupat de ele etaj peste etaj, şi la fiecare dintre aceste etaje de metal, beton şi sticlă birouri de închiriat sau locuinţe de vândut scump, nu mai are răbdare. Numai Dumnezeu ştie câte case din Bucureşti sunt părăsite şi lăsate să moară în mizerie. Uneori este un mod de ap regăti demolarea, aşa cum câte un ticălos prinde pică pe copacul care-şi scutură frunzele în curtea lui şi atunci îi toarnă acid sulfuric la rădăcină pentru a primi, după ce s-a uscat, aprobarea să-l taie. Şi distrugerea arborilor trebuie socotită o crimă împotriva oraşului nostru, dar, în privinţa caselor, situaţia e prea gravă ca să fie expediată în câteva rânduri."