Piaţa de oţel, din nou în criză. Producătorii închid capacităţi şi fac disponibilizări

Piaţa siderurgică trece în prezent printr-o criză asemănătoare cu cea din anul 2009, când combinatele româneşti au disponibilizat mii de muncitori şi au redus drastic producţia pe fondul crizei economice. Evoluţia producţiei şi a preţurilor oţelului ar putea semnaliza o nouă recesiune în Europa, care dacă va veni, va afecta cu siguranţă şi România.

Piaţa de oţel este una dintre cele mai sensibile la condiţiile economice şi a dat semnale de încetinire a economiei înainte ca România să fie afectată de criză, respectiv din vara anului 2008, când în decursul a numai trei luni de zile până în august preţul oţelului a căzut de la peste 1.000 de dolari/tonă la circa 350 de dolari/tonă. O lună mai târziu, în sep­tem­brie, banca de investiţii Lehman Brothers îşi anunţa falimentul, fapt ce a trimis întreaga economie mondială în cea mai puternică criză de după cel de-al doilea război mondial.

Deşi situaţia de pe piaţa oţelului părea că s-a stabilizat, cotaţia la oţel a coborât din iunie anul trecut şi până în prezent cu 45%, ajun­gând să se tranzacţioneze ieri pe bursa din Londra la 344 de dolari/tonă, foarte aproape de minimele mul­tianuale din 2009, de circa 300 de dolari/tonă.

În august producţia de oţel la nivel european a coborât la cel mai mic nivel din decembrie 2009, potrivit datelor Asociaţiei Mondiale a Oţelului, semnalând de ase­me­nea problemele cu care se confruntă economia europeană.

Recent, ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare producător la nivel mondial şi cel mai mare jucător de pe piaţa siderurgică din Ro­mâ­nia, a mai închis două furnale în Franţa, măsură pe care a justificat-o prin declinul puternic al cererii de oţel şi costurile prea ridicate de producţie.

Piaţa siderurgică din România este direct conectată la situaţia de pe plan european şi internaţional prin intermediul exporturilor, în condiţiile în care între 60% şi 70% din produsele din oţel realizate în România sunt exportate peste hotare şi sunt influenţate direct de cererea la nivel global.

ArcelorMittal Galaţi se sprijinea în anii tre­cuţi pe exporturile către Turcia, una dintre cele mai dinamice economii din re­giune, însă nici pe această piaţă lucrurile nu mai merg la fel de bine din cauza scăderii ce­rerii, de curând directorul general al com­bi­na­tului decla­rând că Turcia a ajuns să de­vină expor­tator de produse siderugice din im­portator. Criza începe să afecteze şi cea mai dinamică economie mondială, respectiv cea a Chinei, care produce aproape jumătate din cantitatea de oţel realizată la nivel glo­bal. Astfel, marii producători de oţel chinezi au început să închidă capacităţi de producţie şi exploatări de minereu de fier, materia primă necesară producţiei de oţel brut din care se prelucrează mai departe sub diverse forme majoritatea produselor siderurgice.

Potrivit Reuters, din producţia de minereu de fier din China a fost suspendată în proporţie de 40%, iar cel mai mare producător de oţel listat din China a închis recent un combinat cu o capacitate de 3,3 milioane de tone.

Efectele la nivelul pieţei siderurgice româneşti s-au făcut puternic simţite, în condiţiile în care al doilea jucător de pe piaţa de oţel din România, grupul rusesc Mechel, a anunţat recent că intenţionează să vândă toate cele patru combinate pe care le deţin la nivel local după ce afa­cerile a trei din aceste com­bi­nate au înregistrat în prima ju­mă­tate a anului un declin de 45%, iar pierderile s-au majorat cu 76%, la aproape 40 mil. euro. Mechel cere pe cele patru combinate, cu o producţie totală de circa 1,76 milioane de tone, aproximativ 150 milioane de dolari după ce în 2008 a plătit numai pe com­binatul din Buzău, Ductil Steel, circa 198 milioane de dolari.

Grupul Mechel a înregistrat în trimestrul al doilea pierderi de 823 milioane de dolari după ce încheiase primul tri­mestru pe plus, cu un câştig de 218 mi­lioane de dolari. Cea mai mare parte a pierderii din trimestrul doi se datorează segmentului siderurgic, care a generat pierderi de 625 milioane de dolari.

Mechel a anunţat încă din debutul anului că intenţionează să disponibilizele 800 de angajaţi în acest an şi la nivel local în total ar putea pleca din companie anul acesta circa 1.500 de oameni dintr-un total de peste 6.000 de salariaţi câţi are grupul în România.

Nici situaţia de la ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din Ro­mânia, nu este mai bună, acesta funcţio­nând în prezent cu un singur furnal faţă de patru câte erau funcţionale înainte de criză şi a deschis în 2012 un nou program de plecări voluntare adresat unui număr de 1.300 de salariaţi la care s-au înscris 700 de muncitori.

Sindicaliştii de la Galaţi spun că le-a fost sugerat de către conducere că la cererea ac­tuală un număr optim de muncitori pentru combinat ar fi în jurul nivelului de 5.000, faţă de peste 8.000, câţi lucrează în prezent.

"Ei vor să reducă numărul de angajaţi din combinat la 5.000 de muncitori faţă de 8.100 câţi sunt acum. Nu au spus-o direct dar asta au lăsat să se înţeleagă. Au spus că un combinat la capacitatea pe care o are cel de la Galaţi şi la comenzile care sunt în prezent nu ar trebui să aibă mai mult de 5.000 - 6.000 de salariaţi. Din punctul meu de vedere sunt puţini muncitori şi cei de acum pentru că un muncitor lucrează şi pe 3-4 posturi. ArcelorMittal are un plan mai vechi de a închide fluxul la cald din combinat şi să aducă şleguri din Brazilia, Mexic şi să le lamineze la Galaţi. Aşa spun ei că este mai iefin să aducă materia primă din Brazilia. Producţia de cocs de la Galaţi au închis-o deja din 2009 şi ne aprovizionăm acum din Polonia", a precizat Gheorghe Tiber, liderul sindi­catului Siderurgistul din cadrul com­binatului siderurgic Arcelor Mittal Galaţi.

Sindicaliştii mai spun că producătorul de oţel din Galaţi a funcţionat în ultimele luni la 90 - 95% din capacitate, însă cu un singur furnal care poate să acopere o capacitate de circa 1,7 milioane de tone, faţă de peste 4,4 milioane de tone de oţel cât producea înainte de anul 2009.

"Am avut o şedinţă şi ne-au spus că trimestrul III a fost mai bun decât trimestrul al doilea. Totuşi în ultimul trimestru cei de la Ar­celorMittal obişnuiesc să reducă mo­toa­rele la combinat pentru că-şi ating producţia pla­nificată", spune Gheorghe Tiber.