Cemacon Zalău a intrat în atenţia investitorilor după o scădere de 60%

Acţiunile producătorului de cără­mizi Cemacon Zalău (CEON) au suferit cea mai puternică scădere de pe bursă în pri­mele opt luni ale anului, pierzând peste 60% din valoare. Asta după ce anul trecut acţiunile Cemacon au mai pierdut 53%.

Scăderea de 82% faţă de finalul anului 2010 este cea mai abruptă de pe bursă. În aceeaşi perioadă, indicele ge­neral al bursei, BET-C, a pierdut 13,5%. În urma acestor scăderi, Cemacon a de­venit o ţintă de preluare facilă, având o capitalizare de circa 6 mil. lei (1,3 mil. euro), iar dintr-o dată investitorii au început să se uite la ea, având în vedere că oricine poate achiziţiona 5% din ac­ţiuni cu 65.000 de euro, adică preţul unui apartament de două camere în Bu­cureşti. Un pachet de control de 33% ar va­lora în acest moment pe bursă circa 450.000 de euro. Astfel, dintr-o dată tran­zacţiile cu acţiuni Cemacon au cres­cut pe bursă, de la volume de 100.000 de acţiuni pe zi la câteva milioa­ne de acţiuni pe zi.

La începutul săptămânii, Andrei Cionca, unul dintre fondatorii Casei de Insolvenţă Transilvania, a fost raportat cu un pachet de 6% din acţiunile Cemacon, iar marţi, acţiunile au crescut cu 15% în condiţiile în care s-au transferat 3,4% din acţiuni, iar în piaţă mai existau ordine mari de cumpărare.

Mişcările din acţionariat au început când fondul american Artio Interna­tional Equity şi-a redus participaţia deţinută la Cemacon sub pragul de 5%, semnalizând intenţia de a ieşi din acţionariat. Cel mai probabil Artio a fost principalul vânzător în ultima perioadă. Americanii intraseră la Ce­ma­con în septembrie 2007, când valoarea companiei depăşea 50 mil. lei. Astfel, în ultimii cinci ani, Artio a pier­dut 90% din investiţie. Un alt acţionar semnificativ al Cemacon era fondul olandez Palmer Capital (fostul MEI), care deţinea o participaţie cuprin­să între 5% şi 10%, conform celor mai recente raportări. La fel ca şi Artio, Palmer Ca­pital a început să-şi lichideze din par­tici­paţiile deţinute pe bursa de la Bucureşti.

Acţiunile deţinute de fondurile străine la Cemacon ar putea ajunge în primă instanţă la investitori locali. Exceptându-l pe Andrei Cionca, printre acţionarii Cemacon se mai numără în prezent Broker Cluj, cu 13% din acţiuni, şi SIF Muntenia, cu 5,7%. Ulterior, aceştia ar putea căuta un investitor stra­tegic căruia să-i vândă afacerea. Pentru asta, este nevoie ca mai întâi compania să fie adusă pe linia de plutire, după ce în ultimii doi ani a înregistrat pierderi substanţiale, care au determinat şi scăderea acţiunilor.

În 2011, Cemacon a raportat pier­deri de 7,9 mil. lei, la afaceri de 27 mil. lei, iar în primul semestru al acestui an pierderile au fost de 4,7 mil. lei. Vestea bună este că cifra de afaceri a crescut şi în 2011 şi în primul semestru din 2012. Astfel, în primele şase luni afacerile Ce­macon au urcat cu 39%, la 14,4 mil. lei. Compania se confruntă cu scăderea în continuare a pieţei materialelor de construcţii şi, în special, a pieţei de zidărie, dar spune că a reuşit să-şi majo­reze cota de piaţă în Transilvania în dauna principalilor competitori Cera­mica Iaşi, Wienerberger şi Siceram Sighi­şoara. De asemenea, compania a in­trat pe pieţele din Moldova şi din Bu­cureşti, conform raportului semestrial.

Pentru acest an, Cemacon şi-a bugetat vânzări de peste 40 mil. lei, însă creşterea vânzărilor depinde de evoluţia generală a pieţei construcţiilor, iar tendinţele pentru finalul anului indică o cerere mai redusă decât estima com­pania la începutul anului şi con­tinuarea tendinţei de scădere a pre­ţu­rilor. În schimb, există presiuni în pri­vinţa creşterii costurilor, din cauza scumpirii carburanţilor şi a energiei electrice.

În prezent, Cemacon deţine o fabrică de cărămizi în localitatea Recea din judeţul Sălaj, în care a investit în perioada 28 mil. euro, în perioada 2008-2010, despre care spune că este cea mai mo­dernă din România. Tocmai inves­tiţia mare realizată în acest proiect, într-o perioadă în care piaţa construcţiilor s-a prăbuşit, a adus compania în situaţia dificilă de acum. Cemacon a finanţat construcţia fabricii printr-un credit de la BCR, la care are datorii de 26 mil. euro.

Datoriile mari au adus compania pe pierdere în ultimii ani, deşi conducerea a făcut eforturi mari pentru reducerea cheltuielilor. În 2010, Consiliul de Administraţie l-a numit în funcţia de director general pe Liviu Stoleru, fost director de marketing şi logistică la Wienerberger, liderul pieţei de cărămizi din România. El a început expansiunea Cemacon pe noi pieţe regionale, dar în acelaşi timp a încercat să scadă costurile de producţie. În ultimii doi ani, compania a renunţat la circa 50 de angajaţi, ajungând la finalul lunii iunie la circa 110 salariaţi. În perioada 1 septembrie 2011 - 1 martie 2012 fabrica nouă a fost închisă pentru că societatea acumulase stocuri mari, iar cererea era redusă. Astfel, compania a reuşit să obţină profit operaţional şi anul trecut şi în primul semestru al acestui an.

Pierderile au venit însă pe partea financiară. Anul trecut, Camacon a avut pierderi financiare de 8,6 milioane de lei, în condiţiile în care a plătit dobânzi de 7,65 milioane de lei, de 3,7 ori mai mari decât în 2010.

În primul semestru al acestui an compania a avut pierderi financiare de aproape 8 mil. lei, în condiţiile în care dobânzile plătite s-au ridicat la 4,27 milioane de lei.

Restul pierderilor financiare au provenit din diferenţe de curs negative, în condiţiile în care creditele sunt în euro, iar leul s-a depreciat faţă de moneda europeană.

Cemacon încearcă să găsească soluţii pentru a-şi balansa situaţia financiară. Acţionarii companiei au aprobat în aprilie încheierea unui contract de consultanţă în vederea reducerii datoriei faţă de BCR la 16 mil. euro (de la 26 mil. euro la finalul lui 2011), prin vânzarea unor active şi prin intrarea BCR în acţionariatul companiei, cu o participaţie de până la 20%. Până în prezent, compania nu a anunţat public finalizarea acestor demersuri.