Expunerea externa a sistemului bancar s-a multiplicat de zece ori in perioada 2000-2005, ajungand la sapte miliarde de euro.
Imprumuturile externe care trebuie rambursate de firmele private le-au depasit pentru prima data in octombrie 2005 pe cele luate de stat, ajungand in noiembrie la 12,3 miliarde de euro, in timp ce soldul datoriei publice a scazut usor, pana la 11,27 miliarde de euro, conform datelor BNR.
Ritmul de crestere al creditelor contractate de companii private s-a accelerat constant pe parcursul ultimilor cinci ani, astfel ca soldul datoriei private s-a majorat in acest interval de 3,3 ori, in timp ce datoria publica a ajuns sa fie doar de 1,5 ori mai mare.
Un adevarat salt al indatorarii externe private a fost consemnat in 2004, cand soldul a urcat cu peste doua miliarde de euro. Evolutia a avut loc in contextul in care dobanzile la creditele in lei au scazut semnificativ deabia in 2005, in timp ce pe pietele internationale dobanzile la dolar si la euro au stagnat multa vreme la minime istorice, finantarile externe fiind mai atractive pentru marile companii. Bancile insele au profitat de aceasta conjunctura si au apelat la linii de finantare din afara. Rezultatul: expunerea externa a sistemului bancar s-a multiplicat de zece ori in perioada 2000-2005, urcand de la 694 milioane de euro la circa 7 miliarde de euro la sfarsitul anului trecut.
De altfel, aceasta a fost cea mai simpla solutie gasita de banci pentru a finanta explozia cererii de credite, preponderent in valuta.
Iar toate intrarile de devize care au culminat in 2005 s-au reflectat cu prisosinta in presiunile de apreciere a leului, mai ales in conditiile in care BNR si-a rarit pana la zero interventiile de cumparare.
Daca in cazul datoriei externe contractate de stat si de entitati ale sale nu exista probleme legate de plata ratelor si a dobanzilor, in cazul datoriei private este mai greu de conturat un calendar al efortului de rambursare.
In ultimii doi ani, statul a atras finantari externe preponderent pe proiecte si nu pentru finantarea deficitului bugetar, care a ajuns sa fie asigurata prin imprumuturi de pe piata interna. Astfel, serviciul datoriei publice externe a ramas moderat, chiar in scadere usoara - de la 1,3 miliarde de euro in 2005 la 1,25 miliarde estimat pentru 2006.
Practic, statul mai are de imprumutat sau de garantat imprumuturi externe in principal pentru proiecte de infrastructura sau pentru achizitii de combustibili, insa chiar si in acest caz companii de stat precum Termoelectrica au reusit sa se finanteze fara garantia explicita a Ministerului Finantelor.
De cealalta parte, nici companiile imprumutate din afara nu au viata prea grea din cauza rambursarii datoriilor in conditiile in care leul si-a pastrat un stoc semnificativ de apreciere, in ciuda corectiilor inregistrate pe finalul lui 2005. Apetitul exploziv pentru finantari externe ar putea fi temperat in 2006 in conditiile scaderii dramatice a dobanzilor la creditele in lei, desi continuarea acestui trend este blocata de mentinerea inflatiei la niveluri inca ridicate.
Oricum, devine evident ca odata cu retragerea statului din economie, sectorul privat este principalul client pentru finantari din afara, in frunte cu sectorul bancar, avand de suportat si eventuale evolutii nefavorabile ale cursului de schimb.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
