Politică

Se va transforma tigrul chinez într-un dragon cu forţe noi sau va îngheţa în negura războiului comercial, rebegit şi neînţeles de Occident? „Partidul Comunist nu este cu adevărat vulnerabil, iar sentimentul de bunăstare este foarte puternic“

Cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Chinei Xi Jinping.

Cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Chinei Xi Jinping.

Autor: Bogdan Cojocaru

21.10.2019, 23:23 937

Economia Chinei a înregistrat anul trecut cea mai slabă creştere anuală din ultimele trei decenii, de 6,6%, iar în al treilea trimestru al acestui an a avansat cu doar 6%, cel mai lent ritm trimestrial din 1991 încoace.

Curând, ratele expansiunii chineze ar putea începe cu cifra 5, ceea ce marchează pentru unii sfârşitul forţat al pubertăţii celei de-a doua economii ca mărime din lume.

Ar trebui ca Europa şi România să se teamă de această schimbare? Să fi devenit China, lovită de războiul comercial al lui Trump, un tigru rebegit? Sau nu cumva sub blana năpârlită înainte de vreme se acunde un dragon cu forţe noi? La această întrebare încearcă să găsească răspuns Deutsche Welle într-un interviu cu Martin Jacques, economist care a prezis ascensiunea Chinei.

În primul rând, China este importantă pentru Uniunea Europeană pentru că este a doua ţară în topul destinaţiilor pentru export, cu o pondere de 11% în exporturile extracomunitare ale Uniunii în 2018. SUA ocupă prima poziţie, cu o cotă de 21%. China este însă principala sursă de importuri - 20% din importurile extracomunitare. Apoi, China ocupă locul 3 în  clasamentul partenerilor la export ai Germaniei, piaţa către care se duc cele mai multe exporturi româneşti - 23% în primele şase luni ale acestui an. Economia germană este puternic dependentă de comerţul internaţional, iar cea a României de forţa de absorbţie şi export a Germaniei. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi parteneri principali de export ai României, China are un rol mai modest, ocupând locul 9 la exporturi în cazul Italiei şi locul 7 în cazul Franţei. China are însă un rol principal la importuri.

Martin Jacques, jurnalist şi cercetător, a prezis ascensiunea chineză ca putere mondială în bestsellerul publicat în 2009 „Când China conduce lumea“, vândut în 400.000 de exemplare. În cartea sa, Jacques a scris că economia Chinei va fi deja mai mare decât cea americană în 2027. O ipoteză centrală este că această ţară are un sistem de guvernare care reprezintă o alternativă la de­mocraţiile liberale occidentale, o nouă formă de modernitate, că China este mai mult un stat-civilizaţie decât un stat-naţiune. Vestul, explică scriitorul, se înşală profund crezând că China tinde să se asemene mai mult cu Occidentul şi că o Chină din ce în ce mai puternică va căuta să formeze lumea după propria imagine. Critici precum Michael Auslin spun că sfârşitul „secolului asiatic“ se apropie mai rapid decât s-a anticipat. Jacques descrie astfel de idei ca fiind „prosteşti“ pentru că vin de la oameni care nu pot percepe adevăratele dimensiuni ale transformării economiei chineze. De asemenea, scriitorul consideră că, având în vedere ponderea de 30% pe care China o are în creşterea economiei globale - cea mai mare contribuţie -, încetinirea chineză are efecte negative asupra economiei lumii. „Perspectivele economiei chineze sunt legate strâns de cele ale economiei globale. Însă creşterea Chinei este încă a doua cea mai rapidă din lume după cea a Indiei, iar China este de trei ori mai mare“, spune Jacques. Guvernul chinez încearcă să schimbe modelul de creştere de la unul în care rol de motor îl au comerţul, investiţiile şi infrastructura într-unul centrat pe consumul intern. Însă creşterea vânzărilor de retail a încetinit de la 10% în 2017 la 9% în 2018. Unii se tem că tendinţa va afecta noul model de creştere. Nu şi Jacques. „Nu văd vânzările mai mici schimbând tranziţia Chinei de la producţie industrială cu forţă de muncă ieftină la producţie cu valoare adăugată mai mare. Progresul este masiv şi mai rapid decât am crezut. Piaţa chineză o va întrece, şi nu este dubiu în acest sens, pe cea americană. Sunt încă foarte optimist în ceea ce priveşte China“, a explicat scriitorul. El a precizat că avansul economic este acum la 60% din vârful atins în 2012, „dar sentimentul de bunăstare este foarte puternic“.

Întrebat dacă există vreo legătură între încetinirea economică şi politica externă mai beligerantă a Beijingului, în special în privinţa Hong Kongului şi Taiwanului, cercetătorul a răspuns că nu crede că Partidul Comunist este cu adevărat vulnerabil. „Cred ca noi, cei din Vest, vedem greşit China de foarte mult timp. Evident, războiul comercial cu SUA face aceste vremuri dificile. Dar Beijingul este foarte încrezător. Criza este în Vest, nu în China. Ar trebui să privim cu modestie la ce se întâmplă în China. Noi suntem cei care greşim, nu ei.“

Un rol principal în războiul comercial dintre SUA şi China îl are compania de tehnologie Huawei, una din puţinele din lume care poate construi releţe 5G, dar prigonită de Washington peste tot în lume. Jacques crede că SUA reacţionează cu agresivitate pentru că se simte ameninţată. Dominaţia în sectorul tehnologiei îi este pusă la încercare pentru prima dată. Altfel, statele şi companiile întotdeauna au furat unele de la celelalte. „Tindem să vedem în China un sistem străin în timp ce China este de fapt o mare civilizaţie. Modestie din partea Vestului ar fi mai potrivită. Transformarea Chinei este una dintre cele mai fascinante poveşti ale umanităţii din toate timpurile şi cu cât înţelegem mai repede acest lucru, cu atât va fi mai bine. A nu face aşa este ca şi cum ne-am tăia craca de sub picioare“, a mai spus cercetătorul.

Date macroeconomice publicate vineri arată că economia chineză creşte cu doar 6%, cel mai lent ritm din ultimele trei decenii, iar avansul investiţiilor este prea slab pentru a indica o revenire în viitorul apropiat, notează Bloomberg.

Experţii de la FMI apreciază că un eventual răspuns al guvernului pentru sprijinirea creşterii ar trebui să fie „reţinut, calibrat la şoc, temporar şi să aibă ca scop rebalansarea creşterii“. Teama principală este acumularea datoriei şi crearea de bule periculoase. Dar, deşi datele macro sunt sub estimări, este posibil că guvernul să vadă deja semne de stabilizare, mai ales prin prisma unui posibil armistiţiu cu SUA. Cererea companiilor pentru credite şi-a revenit în ultimele luni, iar vânzările auto, un indicator important al dispoziţiei de a cumpăra în rândul populaţiei, şi-au încetinit scăderea. De asemenea, s-au stabilizat şi investiţiile în infrastructură. Apoi, dacă situaţia se va înrăutăţi de acum încolo, China are destul spaţiu de manevră pentru a reacţiona. Ratele de dobândă sunt cu mult peste pragul de zero. Deocamdată, pe lângă protestele din Hong Kong, o altă problemă arzătoare pentru Beijing este criza pestei porcine, care a făcut ca preţurile cărnii de porc să explodeze cu 70% în septembrie, în ritm anualizat. Alimentele în general s-au scumpit cu 11%. Această explozie a făcut ca inflaţia să ajungă la cel mai ridicat nivel din ultimii şase ani, de 3%. Inflaţie mai mare înseamnă putere de cumpărare mai mică. Criza este atât de puternică încât autorităţile au accesat rezervele naţionale de carne de porc pentru a ţine preţurile sub control. Analiştii nu văd inflaţia încetinind în următoarele luni. FMI estimează că avansul Chinei s-ar putea modera şi mai mult în 2020, chiar dacă economia mondială îşi va mări ritmul de creştere. Fondul se aşteaptă ca PIB-ul chinez să crească cu 5,8% anul viitor. În 2018, avansul a fost de 6,6%. În 2007, expansiunea a fost de 14%.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO