Guvernul ar putea fi obligat sa elaboreze studii de impact pentru fiecare proiect de lege, daca o initiativa in acest sens va gasi sustinatori.
"Exista in Romania o instabilitate legislativa pentru ca modificarile legilor intervin conjunctural si nu sunt gandite pe termen lung, nu exista studii care sa ne indice impactul legilor," a declarat pentru ZF deputatul PSD Vasile Puscas, fost negociator al Romaniei cu Uniunea Europeana, care a venit cu aceasta solutie.
Propunerea sa: introducerea obligativitatii ca proiectele de lege sa fie insotite de studii de impact care sa evalueze toate aspectele noilor modi-ficari, de la cele financiare sau econo-mice pana la cele sociale sau juridice.
In 2005, prin Camera Deputatilor au trecut 415 proiecte de lege - mai bine de jumatate dintre ele au fost ordonante de urgenta, multe modificand alte ordonante din 2004 sau 2005. In prima jumatate a acestui an, prin aceeasi camera legislativa au trecut 216 proiecte si, iarasi, apropape jumatate sunt ordonante de urgenta. Spre comparatie, in Franta nu sunt adoptate anual mai mult de 80-90 de legi, iar procesul de aprobare a unui act normativ, in urma tuturor evaluarilor, dureaza aproximativ un an.
Modificarile legislative in cascada ii exaspereaza pe toti cei care sunt nevoiti sa se adapteze din mers, motiv pentru care, afirma Vasile Puscas, se impune o schimbare - cu atat mai mult cu cat, in mare, procesul de aliniere obligatorie a legislatiei romanesti la cea europeana, in vederea aderarii, este aproape incheiat.
Minstrul pentru relatia cu Parlamentul, Mihai Voicu, nu a comentat pe fond propunerea, admitand ca un astfel de lucru poate fi discutat. Presedintele Camerei Deputatilor afirma ca, la nivelul Guvernului, exista deja expertiza pentru studii de impact, insa o problema ar fi cu initiativele parlamentare, solutia intrevazuta de Bogdan Olteanu fiind aceea ca parlamentarilor sa li se perimta accesul si sa li se ofere respectiva expertiza.
Actualmente, proiectele de legi - fie ca vin de la Guvern, fie ca sunt initiative ale parlamentarilor - sunt insotite de o asa-numita expunere de motive in care autorul justifica propunerea de modificare a unei legi. Insa lipseste un studiu amanuntit privind efectele pe termen lung, motiv pentru care, in momentul in care lipsurile incep sa iasa la iveala, se vine cu o noua modificare.
De mai multa vreme in Romania functioneaza o lege care obliga administratia sa puna in discutie publica proiectele de lege si, in aceasta etapa, cei interesati pot face propuneri de imbunatatire. Insa, potrivit lui Puscas, acest lucru nu este suficient pentru ca un demers serios trebuie sa evalueze efectele pentru intreaga societate, nu pentru un singur segment. El da exemplul Parlamentului European care, in momentul in care primeste de la Comisia Europeana un proiect, cere un studiu de impact independent - acest lucru asigurand echidistanta in raport cu cei implicati.
"Daca o masura foloseste intr-un anumit segment poate dauna intr-altul. Asadar, analiza nu trebuie facuta doar pe un segment redus, cum se intampla acum, ci trebuie sa vizeze intregul ansamblu al societatii. La noi se legifereaza secvential. S-ar putea ca cineva sa aiba expertiza intr-un domeniu, dar legiferarea se face pentru o intreaga societate si nimeni nu are, singur, expertiza unei intregi societati. Asa ca, in lipsa unui studiu serios si amanuntit, legiferarea este conjuncturala, deseori condusa de interese personale sau de grup. Se legifereaza pe aceasta instabilitate: lasa ca mai schimb legea si la anul".
Puscas propune, pentru validarea acestei masuri, modificarea Regulamentelor celor doua Camere ale Parlamentului si a legii de functionare si organizare a Guvernului.
Studiile de impact sunt folosite pe scara larga in Statele Unite, iar incepand cu anul trecut, sunt recomandate si de Parlamentul European, care, de cele mai multe ori, cere Comisiei Europene astfel de studii atunci cand primeste un proiect.
In alte tari insa folosirea studiilor de impact este o problema discutata de multi ani. In Franta, de pilda, inca din 1995 a existat o directiva guvernamentala in acest sens. In Franta, procesul de adoptare a unei legi incepe cu elaborarea unui studiu de impact incipient - sunt masurate efectele juridice, admi-nistrative, economice, sociale, bugetare - studiu care se imbogaseste pe masura ce textul avanseaza in procesul legislativ. Insa legile sunt urmarite si dupa adoptarea lor in Parlament, dupa cum a explicat recent, la Bucuresti, vicepresedintele Adunarii Nationale a Frantei Jean-Luc Warsmann. Asadar, odata ce un proiect guvernamental a ajuns in Parlament la comisia de specialitate, respectiva comisie desemneaza un deputat care este raportorul textului de lege. Acesta poate efectua audieri, deplasari in teren, pentru a vedea, dincolo de punctul de vedere al Guvernului, alte consecinte ale adoptarii proiectului. Din 2004 activitatea raportorului a fost extinsa, in sensul ca acesta urmareste legea si dupa promulgare chiar si un an de zile pentru a vedea daca efectul ei este cel scontat. Daca initial, studiile erau elaborate de cei care faceau proiectul, ulterior s-a ajuns la concluzia ca este mai util ca astfel de studii sa fie independente si acest lucru il propune si Puscas pentru administratia de la Bucuresti. El spune ca, pe langa Guvern ar trebui sa existe un departament profesional care sa se ocupe de analizele de impact: "Expunerea de motive trebuie inlocuita cu studiul de impact realizat, de preferinta, de institutii independente, de tipul think-tank-uri, universitati".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
