Ministrul justiţiei Mona Pivniceru i-a propus ieri pe procurorii Tiberiu Niţu şi Ioan Irimie pentru funcţia de procuror general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), respectiv procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).
prim-adjunct al Laurei Kovesi (a doua poziţie în ierarhia procurorilor din România), în vreme ce Irimie a lucrat în ultimii ani la Direcţia Naţională Anticorupţie Cluj, el fiind însă înlocuit din funcţie de la şefia DNA Cluj în 2005 de fostul procuror-şef Daniel Morar.
Discuţiile în care au fost implicaţi în anii din urmă Kovesi şi Morar arată cât de sensibile sunt aceste funcţii şi cât de uşor pot fi atacate din zona politică. Fie că a fost vorba despre dosarele lui Adrian Năstase, despre cele ale lui Dan Voiculescu sau ale altor politicieni sau, în ultimele luni, despre cercetările efectuate de procurori în scandalul posibilelor fraude la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, au apărut mereu acuzaţii că astfel de cauze sunt instrumentate politic de la nivel înalt - în cazul nostru de la Palatul Cotroceni.
Dar lucrurile vin de mult din trecut. În 1995, fostul preşedinte Ion Iliescu i-a dictat procurorului general de atunci Tănase Joiţa declanşarea recursurilor în anulare în cazul caselor naţionalizate câştigate de foştii proprietari în instanţe. La începutul guvernării sale, Adrian Năstase le-a ordonant procurorilor să dispună arestări în documentul care circula pe internet "Armaghedon II" şi în care se vorbea despre averea sa. Mai aproape de noi "răul" a fost identificat la Traian Băsescu, acuzat că instrumentează politic dosare "fabricate" la ordinul său de procurori.
Ce ţine în mână Parchetul general
De ce? Pentru că preşedintele îi numeşte sau îi revocă pe procurorii-şefi, dar şi pe procurorii obişnuiţi (cu excepţia stagiarilor). Există o procedură, propunerea de numire/revocare vine fie de la Ministerul de Justiţie (în cazul şefului Parchetului general şi al şefului DNA) fie de la CSM în cazul celorlalţi procurori, dar mereu şeful statului are ultimul cuvânt.
Parchetele sunt structurate piramidal. Procurorii răspund în faţa şefului care, la rândul său, răspunde în faţa şefului parchetului superior, şi aşa până la procurorul general (el nu este subordonant Ministerului Justiţiei), care este numit în funcţie de şeful statului.
Procurorii sunt cei care coordonează anchetele poliţiei judiciare. Ştiu, drept urmare, mersul unei cercetări, ei pot cere instanţelor punerea sau scoatere de sub urmărire penală.
Şefii lor le pot retrage dosarele (deşi există restricţii legate de acest subiect) şi pot dispune un anumit curs al anchetei, deşi procurorul este independent în instrumentarea cazurilor. Procurorul general poate şti, drept urmare, ce anume se află în dosar şi, dacă este "prieten" cu şeful statului, şi acesta din urmă poate afla.
Forţa DNA
Procurorii DNA se supun regulilor de mai sus. Doar că ei instrumentează cazurile legate de corupţie, care este întotdeauna asociată cu funcţiile publice sau de demnitate publică. De aceea, activitatea DNA a fost în ultima vreme mai vizibilă şi mai mediatizată - pentru că instituţia face anchete în cazurile în care sunt implicate persoane publice. Ca şi în cazul Parchetului General şi aici funcţionează subordonarea ierarhică. Că un procuror-şef se implică într-un dosar este greu de dovedit, cum la fel de greu de dovedit este că "nu se implică" şi că nu execută o comandă venită "de mai sus". Dar cine este prieten cu şefii procurorilor poate avea un avantaj.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
