Primul ministru britanic are probleme: este intr-o criza de credibilitate, cauzata de razboiul din Irak, scrie in The Guardian, corespondentul BBC Simon Hoggart. Acesta apreciaza ca, desi America poate sa nu fie interesata de soarta unui lider european, este totusi o chestiune care tine de echilibrul de putere global. Timp de mai multi ani, Marea Britanie a fost partenerul SUA, oferindu-i sustinere in primul razboi din Golf, Kosovo, Afganistan si, in Irak. Nu a contat atat ajutorul militar cat cel diplomatic: Statele Unite nu au aparut astfel ca incercand sa conduca singure lumea. Dar felul in care s-a comportat politic Blair in ultimele luni, spune comentatorul, face greu de crezut ca Marea Britanie sa mai urmeze SUA in vreun alt razboi. De faft, putini britanici mai cred astazi in ce spune primul ministru, indiferent despre ce este vorba. Criza sa de imagine este legata de dosarul armelor de distrugere in masa ("weapons of mass dissappearance" - arme de disparitie in masa, cum le numeste revista Time, in ultimul sau numar). Astazi acest subiect a devenit marginal in SUA, unde americanii se declara satisfacuti de caderea lui Saddam si de descoperirea gropilor sale comune, motive suficiente pentru justificarea intrarii in razboi. Nu este cazul Marii Britanii, obsesrva comentatorul. Blair a avut reale dificultati in a convinge opinia publica de justetea razboiului. George W. Bush este de obicei descris in Europa ca un texan fericit, oricand cu degetul pe tragaci, care nici macar nu a fost tocmai corect ales. O imagine care poate fi nedreapta , dar care creaza probleme oricarui lider care i se alatura. Aceasta este o problema de imagine pe care Clinton nu a ridicat-o nici macar in timpul afacerii Lewinsky. Propriul partid al lui Blair, partidul laburist, s-a opus serios orientarii primului ministru, astfel incat la un moment dat parea ca jumatate din Parlament va vota impotriva sa. Cea mai mare demonstratie vazuta vreodata in Marea Britanie a fost antirazboi. Nu au demonstrat obisnuitii protestatari de stanga, ci si multi conservatori, recomandati de altfel de lozinci sofisticate ca "make tea, not war". Blair a facut tot ce s-a putut pentru a convinge: a aparut la televizor, in parlament, iar in ajunul razboiului a venit cu un discurs magistral, considerat ecou al vocii lui Winston Churchill, in care anunta ca este dispus sa demisioneze daca Marea Britanie nu il sustine. A fot votat. Astazi, a sosit scadenta. S-a aflat ca multe din dovezile serviciilor secrete privind armele nu sunt credibile. Daca armele nu vor fi gasite, el va avea probleme mari. Reputatia sa si asa fragila nu poate suporta evidenta ca primul ministru a mintit in privinta seriozitatii motivelor intrarii Marii Britanii in razboi, alaturi de SUA, sau ca a folosit serviciile secrete in scopuri politice. Chiar in cel mai nefericit caz, Blair ar putea ramane prim ministru, pentru ca sistemul parlamentar nu permite inlocuirea unui premier inainte de incheierea mandatului. Dar nu mai este de conceput alaturarea Marii Britanii de SUA, intr-un nou razboi, impotriva Siriei, Iranului sau a Coreii de Nord.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
