Politică

Make France great again: preşedintele Franţei Emmanuel Macron îşi construieşte o imagine de lider al Europei şi protector al intereselor franceze călcând pe nervii aliaţilor din interiorul şi din afara UE

Preşedintele Franţei EMMANUEL MACRON (dreapta) salutându-se cu omologul rus VLADIMIR PUTIN

Preşedintele Franţei EMMANUEL MACRON (dreapta) salutându-se cu omologul rus VLADIMIR PUTIN

Autor: Bogdan Cojocaru

04.11.2019, 23:17 540

Macron face din Franţa una din forţele de politică internă şi externă ale UE cu iniţiative care pun interesele ţării sale înainte de cele ale tuturor celorlalţi.

Dacă în urmă cu un an protestele vio­lente ale vestelor galbene îi amin­teau lui Emmanuel Macron, cel care a scan­dalizat estul periferic al UE cu ideea unei integrări europene cu mai multe viteze, că Franţa însăşi are mai multe viteze, în pre­zent preşedintele este în plină ofensivă de politică externă ce-i creează imaginea de lider al Europei, dar şi de protector al intereselor franceze. Însă iniţiativele sale irită parteneri mari şi mici ai Franţei şi ai UE.

În toamna anului trecut, protestele vestelor galbene i-au scos din anonimat pe francezii lăsaţi în urmă de boomul economic de după marea criză. Aceşti oameni, „Franţa uitată“, au reprezentat primul test dificil pentru preşedinţia lui Macron, un politician venit la putere cu imaginea unui reformator. Pentru a-i potoli, preşedintele a pus în discuţie, printre altele, introducerea de cote pentru imigranţi. Reducerea imigraţiei n-a fost un obiectiv al revoltei, însă atunci se estima că 40% dintre protestatari sprijină partidul extremist, antiimigraţie, Frontul Naţional al Marinei Le Pen. De atunci, Macron a blocat începerea procesului de aderare la UE al Macedoniei de Nord şi Albaniei, făcând astfel notă discordantă cu restul Europei. Mai recent, comentarii considerate „arogante“ făcute de Macron într-o revistă cu orientări de extremă dreapta au declanşat scandaluri diplomatice cu Bulgaria şi Ucraina. Preşedintele francez a spus, într-un interviu pentru Valeurs Actuelles, că îi preferă „pe oamenii care vin legal în Franţa din Guineea sau Coasta de Fildeş bandelor ilegale de bulgari sau ucraineni“.

Guineea şi Coasta de Fildeş sunt foste colonii ale Franţei în Africa. Al doilea şoc pentru prestigiul lui Macron a venit de la Comsia Europeană, care în  luna februarie a acestui an a blocat fuziunea dintre Siemens din Germania şi Alstom din Franţa prin care guvernele celor două superputeri europene ar fi vrut să creeze un campion european al industriei feroviare capabil să lupte cu dragonii Chinei.

Lovitura administrată de Bruxelles este consi­derată devastatoare pentru reformistul Macron, dar acesta are acum prilejul să lovească înapoi cu o forţă considerabilă. Numindu-l pe Thierry Breton, fostul CEO al gigantului de tehnologie Atos şi fost ministru al finanţelor, pentru postul de comisar pentru politică industrială, preşedintele francez semnalizează că este hotărât să pună ambiţiile industriale ale ţării sale în centrul politicilor UE, după cum remarcă Politico. Dacă Breton este acceptat, lovitura lui Macron va fi dublă deoarece propunerea anterioară a acestuia pentru postul de comisar, Sylvie Goulard, a fost respinsă de Parlamentul European. Portofoliul de politică industrială acoperă o arie vastă, de la economie digitală la apărare şi industrie aerospaţială. După respingerea mariajului Alstom-Siemens, Franţa face presiuni pentru relaxarea regulilor privind fuziunile pentru ca acestea să permită formarea campionilor industriali de care Europa ar avea nevoie pentru a face faţă coloşilor din SUA şi China. Eşecul Alstom-Siemens a expus limitele influenţei lui Macron la Bruxelles. Breton este una din vocile de pe scenele politică şi de business din Franţa care au acuzat CE că păstrează un regim desuet al concurenţei care împiedică naşterea unor companii europene de talia Google sau Verizon.

„Până acum, în special politica privind concurenţa şi-a impus voinţa, ceea ce uneori a produs dezastre industriale“, a declarat Breton în iulie. Ambiţiile Franţei au fost blocate până acum de daneza Margrethe Vestager, vicepreşedinte al Comisei şi comisar pentru competiţie, care apreciază că giganţii răsfăţaţi de guverne fac Europa mai puţin competitivă. Danemarca, ţara comisarului, este unul din membrii Noii Ligi Hanseatice, un grup de state nordice excedentare.

Între Ligă şi Paris s-au produs mai multe ciocniri din cauza ideilor de reformă europeană ale lui Macron care implică şi crearea unui buget comun al zonei euro. Pe plan diplomatic, dacă Macron i-a iritat cu comentariile sale despre imigranţi pe bulgari şi pe ucraineni, pe ruşi încearcă să-i cucerească cu o adevărată ofensivă pentru repararea relaţiilor Uniunii Europene cu Rusia, provocând isterie printre capitalele europene suspicioase pe orice politică a Kremlinului.

Relaţiile economice dintre Franţa şi Rusia sunt cât se poate de bune, în pofida sancţiunilor occidentale impuse Moscovei după anexarea Crimeei, teritoriu ucrainean. Investiţiile franceze în economia Rusiei cresc, la fel şi schimburile comerciale. Peste 600 de companii cu capital francez au operaţiuni pe piaţa rusă, unde au 140.000 de angajaţi. Peugeot-Citroën, Lafarge, L’Oréal, Total şi Renault produc în Rusia. Comerţul bilateral ruso-francez a crescut cu 11% anul trecut, la 17 miliarde de dolari.

Macron ar vrea prietenia Rusiei înainte ca Beijingul să i-o ia înainte. Preşedintele se află acum într-o vizită oficială în China cu o delegaţie formată din oficiali şi oameni de afaceri francezi, dar şi noul comisar european pentru comerţ Phil Hogan, din Irlanda, ministrul german pentru educaţie şi cercetare Anja Karliczek şi lideri de business din Germania, notează EUobserver. Potrivit palatului ElysÈe, mesajul pe care Macron în duce la Beijing este că Europa este unită şi vrea să stea departe de războiul comercial dintre SUA şi China. Parisul pare că ia astfel în mâinile sale viitorul relaţiilor UE cu Rusia şi China, economii concurente cu cea europeană, dar importante pentru contracararea politicilor protecţioniste ale SUA. Franţa face capitalele europene nervoase şi în alt mod. Banca Centrală Europeană este condusă de luna aceasta de franţuzoaica Christine Lagarde, susţinută pentru funcţia de preşedinte al BCE de Macron. Mulţi analişti se aşteaptă ca mandatul lui Lagarde să capete valenţe politice, ceea ce ar pune sub semnul îndoielii independenţa instuţiei. Franţuzoaica va împinge banca în lupta contra schimbărilor climatice, într-o bătălie pentru convingerea guvernelor să cheltuiască mai mult şi trebuie să acopere crăpăturile interne ale BCE create de politicile neortodoxe aplicate pentru stimularea economiei ñ dobânzi negative şi achiziţii de active. Criticii spun că dacă fostul şef al FMI se duce prea departe, poate pune în pericol libertatea BCE faţă de presiunile politice. „Cel mai îndrăzneţ vis al elitei franceze este reducerea independenţei băncii centrale“, spune Johan Van Overtveldt, fost ministru de finanţe al Belgiei. „Cineva ca Lagarde face parte din elita franceză.“

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO