Referendumul a eşuat din cauza neîndeplinirii pragului de prezenţă la vot a 50% plus unul din numărul celor înscrişi pe listele electorale în ciuda faptului că cei peste opt milioane de oameni care s-au prezentat la urne au votat masiv pentru demiterea şefului statului (87%).
Pentru a fi sigură că va guverna, USL trebuie să câştige 50% din voturi - aceasta este singura prevedere a Constituţie care l-ar obliga pe şeful statului să desemneze un candidat pentru poziţia de premier dintr-o tabără anume şi nu din rândul oricărei formaţiuni politice care intră în Parlament. (Pe asta s-a bazat, în 2009, când, deşi exista o majoritate în Parlament - PSD, PNL şi UDMR - Traian Băsescu, câştigător al prezidenţialelor, l-a desemnat din nou premier pe Emil Boc după luni întregi de scandal politic şi după ce Guvernul fusese demis.)
Ziua de ieri nu a adus nicio declaraţie liniştitoare, dimpotrivă, taberele au rămas pe poziţii: războiul va continua.
Ce ar putea însemna aceasta? O spune o analiză a Capital Economics: o perioadă prelungită de instabilitate politică, situaţie care ar afecta pieţele financiare, împingând leul la noi minime faţă de euro.
Pe de altă parte, pentru a nu ajunge la mâna lui Băsescu, USL şi Guvernul ar putea să decidă de pe acum să intre în campanie electorală şi să ia măsuri electorale pentru a-şi majora şansele, ceea ce ar putea afecta echilibrul macroeconomic.
Similitudinile cu anul 2007
În plan practic, ne putem aştepta ca viitorul să semene cu situaţia din 2007, după prima suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu. Aceasta s-a petrecut după ce guvernul liberal al lui Călin Popescu-Tăriceanu a dat afară PD de la guvernare după luni de certuri şi dispute politice cu acest partid şi cu Traian Băsescu.
Votul popular l-a pus înapoi în funcţie pe preşedinte, dar el a fost cvasiizolat. Însă a continuat să şicaneze Guvernul. Practic, Constituţia României face posibile situaţiile de conflict de acest fel. Instituţia prezidenţială şi Guvernul sunt, potrivit legii fundamentale, ambele, parte a puterii executive. Preşedintele nu îl poate demite pe premier (intervine doar când îl propune Parlamentului), dar are un cuvânt de spus în numirea şi revocarea miniştrilor. Aşa Norica Nicolai (PNL) a eşuat în tentativa ei de a ajunge în guvernul Tăriceanu - s-a opus Băsescu. Aşa un alt ministru, Teodor Atanasiu, a fost obligat să demisioneze după ce împotriva sa a început o cercetare penală la sesizarea unui consilier prezidenţial (Adriana Săftoiu, acum în PNL). În rest, preşedintele nu prea are ce face împotriva Guvernului (nu se poate amesteca deloc în politica lui economică, de pildă) sau a majorităţii parlamentare. Poate respinge o lege, dar doar o sigură dată. Dacă o primeşte apoi neschimbată de la Parlament, obiecţiile sale nefiind luate în seamă, este obligat să o promulge.
Mai este un aspect care îl poate supăra pe premierul în exerciţiu: Curtea Constituţională a statuat că preşedintele reprezintă România la summit-urile UE. Or, Ponta şi-a dorit mult să fie el cel care reprezintă România la întâlnirile şefilor de state sau de guverne, pe un motiv chiar întemeiat în unele cazuri: acolo se discută chestiuni economice care ţin de activitatea Guvernului.
Faptul că şi Preşedinţia şi Guvernul au atribuţii administrative face ca lucrurile să nu meargă bine când la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria sunt forţe politice diferite (cazul guvernului Tăriceanu 2). Când preşedintele şi premierul au făcut parte din aceeaşi tabără (de pildă, Emil Constantinescu şi guvernarea CDR sau Ion Iliescu şi guvernarea PSD) diferenţele nu s-au văzut prea tare pentru că prerogativele s-au împărţit, cel puţin de ochii lumii, în bună înţelegere. Drept urmare, dacă există diferenţe, pe actuala formulă a Constituţiei lucrurile nu se pot rezolva decât prin dialog şi prin cedări, nu prin forţă.
Dar au taberele în război vreun gând să dialogheze? Din ce s-a văzut ieri, nu. Ponta îl consideră pe Băsescu un preşedinte deja "demis", având în vedere procentul de "da-uri" înregistrat duminică, în vreme ce Băsescu a continuat să vorbească despre o "lovitură de stat" eşuată, cerând ca aceia care au încercat-o să răspundă legal.
"Convingerea mea este că cei care au organizat această lovitură de stat, eşuată prin referendum, trebuie să răspundă în faţa instituţiilor statului. Nimeni nu poate fi tras pentru votul lui, dar oricine poate fi tras la răspundere când emite deliberativ acte normative care blochează activitatea instituţiilor statului."
Ca şi tabăra USL care şi-a proclamat victoria chiar dacă referendumul a eşuat, Traian Băsescu şi i-a luat ca martori pe cei care nu au venit la vot (refuzând, în opinia sa, să valideze "lovitura de stat") şi nu pe cei 7 milioane care au votat împotriva sa.
"Aş vrea să spun câteva gânduri: în primul rând, aş remarca faptul că românii, majoritatea lor, circa 10,5 milioane nu au participat la referendum sau au spus «Nu» propunerii de suspendare a preşedintelui. Şi aici trebuie să înţelegem că naţiunea română are 22 milioane de cetăţeni şi nu doar 7 milioane. Dacă cineva îşi propune să îi reprezinte doar pe cei 7 milioane, eu, ca preşedinte, nu pot să fiu decât preşedinte pentru toţi cei 22 de milioane."
Decizia de validare a referendumului trebuie certificată de Curtea Constituţională şi, după ce Parlamentul va lua notă de hotărârea Curţii, Băsescu se poate întoarce la Cotroceni.
Ce va face preşedintele interimar Crin Antonescu care a anunţat că se retrage, dacă referendumul eşuează? Nu va pleca din viaţa politică şi va continua să fie prezidenţiabilul USL, a anunţat Victor Ponta.
Fiecare tabără îşi revendică, aşadar, victoria şi doar vocile demnitarilor străini şi, destul de vag, Traian Băsescu îndeamnă la calmarea situaţiei şi la deschiderea dialogului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
