Aşa cum în 2007 Nestor Kirchner renunţase la candidatura pentruun al doilea mandat în favoarea soţiei sale care a şi cuceritfuncţia supremă, Cristina Fernandez ar fi urmat să se abţină săcandideze în 2011, lăsând această favoare soţului ei.
Dar nimic nu garantează în această lume că un fir de apă liniştitnu se poate transforma rapid într-un şuvoi năvalnic în urma uneiploi de vară sau că nu poate dispărea, la fel de bine, în urma uneialunecări de teren. Tot aşa, moravurile politice pot muri într-uncolţ de lume ca să se nască, mai apoi, în altul.
Ce are, de pildă, în comun preşedintele României Traian Băsescu cufostul preşedinte al Argentinei Nestor Kirchner? Temperamentulnestăpânit şi agresivitatea în dezbaterile publice. Poate şialtceva. Kirchner şi-a promovat soţia care, cu ajutorul său, aajuns pe cea mai înaltă poziţie în ierarhia politică a Argentinei.În istoria recentă a României nu au existat femei să fi avutparcursuri atât de fulminante ca femeile din preajmapreşedintelui Traian Băsescu - că s-au numit ele Elena Udrea,Roberta Anastase, Monica Ritzi sau Lavinia Şandru. CristinaFernandez a repetat în viaţă directivele soţului ei, mai ales înmomentul în care el se afla în spatele tronului. Femeile dinpreajma lui Traian Băsescu sunt, practic, purtătoare alemesajului prezidenţial, expresie a voinţei sale. Cine îşiimaginează că Roberta Anastase ar mai fi în fruntea CamereiDeputaţilor fără acordul preşedintelui?
Nestor Kirchner decidea soarta ţării şi politica guvernului,deşi preşedinte era soţia sa. Traian Băsescu decide politicaguvernului de la Bucureşti, deşi repetă, chiar dacă nu-şi dăosteneala să fie convingător, că este doar un arbitru.
Nestor Kirchner a simţit gustul puterii ca primar de Santa Cruz, oprovincie din sudul îndepărtat, mai aproape de Antarctica decâtde capitală. De aceea, cei care l-au urmat în Buenos Aires au fostnumiţi "pinguini". În mod paradoxal, această obscuritate i-aservit bine viitorului preşedinte. În 2003 - într-o criză ce aveasă rămână în cărţile de economie, drept "Criza argentiniană" - lascurt timp după ce datoria externă a ţării a atins 100 de miliardede dolari, Kirchner s-a lansat spre preşedinţia ţării cu un chipproaspăt promiţând alegătorilor revenirea bunăstării şi eliminareacorupţiei. Un fel de "Să trăiţi bine!" în limba spaniolă.
Kirchner a negociat dur una dintre cele mai mari restructurări adatoriei externe a Argentinei. A şocat oferind creditoriinternaţionali 30 de cenţi pe dolar. A avut ciocniri violente şifrecvente cu Fondul Monetar Internaţional şi companiilestrăine. Un singur exemplu: îndemnul adresat argentinienilor în2005 de a boicota staţiile Shell, după ce compania a majorat preţulbenzinei. După ce ţara a plătit o datorie de 10 mld. de dolaricătre FMI, Kirchner a tunat că nu s-ar mai întoarce către FMI nicidacă ar fi să ajungă în iad. Dar s-a împăcat mai apoi cuorganizaţia de la Washington.
După episodul restructurării datoriei publice a Argentinei,abordarea sa în domeniul economiei a avut câştig de cauză. În doar100 de zile de la câştigarea alegerilor, Kirchner devenea celmai popular preşedinte din istoria ţării, deşi câştigase mandatulla limită. Dar abordarea sa economică care a inclus controlulpreţurilor şi un populism inteligent al cheltuielilor publice -abordare care a continuat şi după 2007, din spatele scenei, după cesoţia sa Cristina Fernández a câştigat preşedinţia - a produsrezultate amestecate. În mandatele dinastiei Kirchner statulşi-a sporit controlul asupra economiei, a intervenit în pieţelefinanciare şi de mărfuri.
Creşterea economică iniţială a fost urmată de o inflaţie ridicată,criminalitatea a crescut, la fel şi corupţia. Investiţiilestrăine au scăzut,.
Cu toate acestea, o recuperare economică a Argentinei în acest aneste posibilă datorită, în mare parte, creşterii preţurilormateriilor prime şi boom-ului din ţările învecinate, lucru ce erade aşteptat să-i fie de folos Cristinei Fernandez, dar şi luiNestor Kirchner de vreme ce era aproape de la sine înţeles înArgentina ca în alegerile de anul viitor bagheta prezidenţialăsă se întoarcă de la soţia sa la el.
Moartea lui Nestor Kirchner a lăsat un gol în politică şi unmare semn de întrebare asupra direcţiei pe care ar urma să o urmezeţara.
Chiar dacă emoţia de după moartea preşedintelui a fost puternică,sondajele arată că alegătorii au fost deja obosiţi de stilulcuplului. Moartea preşedintelui deschide calea spre o candidaturămai blândă.
"Nu cred că ea (Cristina Fernandez - n. red.) poate să-şireînnoiască mandatul politic fără soţul el", spune comentatorulargentinian Joaquín Morales Sola, citat de Financial Times. Ce-irămâne atunci? O ieşire onorabilă din scenă, în faţa perspectiveiunei înfrângeri umilitoare. Cu o economie pe cale de revenire, curezerve crescând ale Băncii Naţionale, ea ar putea argumenta că alăsat ţara în formă, justificând astfel continuarea politiciisoţului ei. Doar că, în ciuda doliului care a cuprins ţara,pieţele financiare au reacţionat favorabil. Ce semn mai bun pentrudorinţa de schimbare?
De cealaltă parte, moartea preşedintelui lărgeşte fractura dinsânul partidului peronist (Partidul Justicialist) al fostului şefde stat.
"Odată cu moartea lui Kirchner, lupta pentru putere în cadrulmişcării va deveni acerbă", spune Irene Renuncio-Mateos, analistla IHS Global Insight.
Într-un interviu la PROTV, Traian Băsescu a exclus ipoteza ca înRomânia viitorului apropiat o femeie să aibă şanse să ajungăpreşedinte al României sau preşedinte al PDL, partid pe care,practic, l-a controlat şi l-a menţinut la putere din cabinetul săude la Cotroceni. Nu va exista, aşadar, în viitorul apropiat oCristina Fernandez a României nici măcar cu un "tată de împrumut".Băsescu nu lasă moşteniri dinastice. Oare? Elena Udrea a ajuns înfruntea celei mai puternice filiale a PDL - filiala Bucureşti - şiva avea un cuvânt greu de spus în alegerile din partid la viitorulcongres din primăvară. Este doar o întâmplare? Un testament(cuvântul provine din latinescul testari - a desemna) se poateschimba, în unele cazuri, şi în ultimele clipe din viaţă. Untestament politic se poate schimba şi în ultimul an de mandat.
Nestor Kirchner
n A fost guvernatorul unei provincii din sudul Argentinei.
n În 2003 a fost ales preşedinte după ce fostul ocupant al funcţieiCarlos Menem a ieşit din cursa electorală.
n A fost arhitectul redresării de după criza economică din2001-2002.
n Şi-a cunoscut soţia, Cristina Fernandez, actualul preşedinte alArgentinei, în anii '70, construindu-şi împreună carierapolitică.
n A fost consilier economic după ce Cristina Fernandez a preluatpreşedinţia în 2007.
n Era văzut ca principalul favorit în alegerile de anulviitor.
n Atât în mandatul său, cât şi în cel al soţiei sale, statul şi-acrescut prezenţa în economie.
n Susţinea de multe ori discursuri populiste în cadrul căroracritica FMI şi companiile private.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
