O ţintă ambiţioasă în bugetul pentru 2019 este creşterea încasărilor din TVA cu 10 mld. lei, însemnând 0,5% pp din PIB-ul estimat.
În sumă nominală, o astfel de majorare ar fi un record al ultimilor şapte ani, perioadă în care cel mai mare salt a fost consemnat în 2015, un plus de cca. 6 mld. lei. Istoric, din TVA statul român a reuşit să încaseze cel mult 8% din PIB şi s-a plasat în fiecare an analizat de Comisia Europeană în raportul privind gap-ul de TVA (diferenţa dintre suma efectiv încasată şi cea potenţială dacă s-ar colecta integral) pe primul loc în UE. Un prim loc care nu e pe podiumul premianţilor, dimpotrivă.
Comparativ, Bulgaria care are o structură a economiei, precum şi cote de TVA apropiate de ale României, înregistrează un gap de încasare mult mai mic. De exemplu în 2015, România avea un gap de 34%, iar Bulgaria de 21%, deşi ratele standard de TVA erau identice, respectiv de 20%. În 2016, România a urcat la 36%, iar Bulgaria a coborât la doar 14%.
Cum se explică aceste diferenţe între două ţări care sunt asemănătoare la toate capitolele? Principala deosebire vine din abordarea administrării taxelor. Dacă Bulgaria a finalizat deja de mai mulţi ani un program de modernizare a administraţiei fiscale – care a început să dea rezultate concrete în colectare -, România a demarat mult mai târziu şi nu a încheiat nici până în prezent un astfel de program.
În schimb, noi am experimentat permanent modificări legislative şi de proceduri administrativ-fiscale, măsuri ad hoc, fără studii de impact care, ulterior, s-au dovedit nu doar inutile pentru îmbunătăţirea colectării, ci unele chiar negative pentru mediul de afaceri. Registrul operatorilor intracomunitari (ROI), sistemul obligatoriu de TVA la încasare pentru anumiţi contribuabili, procedura de înregistrare în scopuri de TVA prin depunerea controversatei declaraţii 088, split TVA sunt câteva exemple foarte cunoscute de măsuri care au consumat multă energie în dezbaterea publică, dar, şi mai important, au avut efecte negative pentru companii. În schimb, nu au reuşit să crească nivelul colectării din TVA, iar unele au ajuns pe masa Comisiei Europene (cel mai recent e cazul split TVA) pentru încălcarea directivelor de TVA.
Aşa cum am zis şi cu alte ocazii, reforma trebuie dublată de o digitalizare extinsă. Acum România e unul dintre puţinele state europene care nu au implementat nicio măsură de raportare standardizată electronică. Marea majoritate a ţărilor UE aplică E-Audit (control electronic), multe au implementat Standard Audit File for Tax (SAF-T), un format electronic standard şi E-reporting (raportarea electronică a unor documente, de exemplu facturi, balanţă etc).
Sunt metode moderne care sprijină atât contribuabilii să se conformeze mai uşor şi mai ieftin pe termen mediu (după faza iniţială de implementare), cât şi autorităţile fiscale să desfăşoare controale mai eficiente pentru că au acces instantaneu la informaţii fiscale şi, deci, posibilitatea de a acţiona imediat acolo unde este cazul.
Aşadar, o îmbunătăţire semnificativă a încasărilor din TVA poate veni doar dintr-un amplu şi profund program de modernizare al administraţiei fiscale. Vedem că Bulgaria încasează peste 9% din PIB din TVA în timp ce România abia a strâns cca 6,5% din PIB în fiecare din ultimii trei ani. O majorare cu 2 pp din PIB a colectării ar fi aproape echivalentă cu nivelul deficitului bugetar din ultimii ani, o sumă uriaşă care ar rezolva multe dintre problemele bugetare şi ar slăbi presiunea inutilă pusă de proceduri excesive, costisitoare asupra contribuabililor de bună credinţă, adică marea majoritate a acestora. Însă un astfel de obiectiv poate fi atins cu o reformă serioasă şi cu eforturi pe termen de câţiva ani, iar programul care dă speranţe în această direcţie, cel cu Banca Mondială, s-a blocat de anul trecut, fără explicaţii.
În concluzie, estimarea unor încasări suplimentare de 10 mld. lei din TVA pentru acest an pare improbabilă şi ridică întrebări. Vom vedea din nou măsuri "la limită", controale care stabilesc impuneri suplimentare cu şanse minime de câştig pentru stat dacă se ajunge în instanţă ca în anii trecuţi? Să sperăm că nu, pentru că nu vor fi nici în favoarea statului, nici a contribuabililor.
