Zilele astea sunt de foc pentru România pentru că, la capătul lor, vom şti dacă ne-am mai apropiat cu un pas de un tip de societate deschisă, construită pe valori liberale - ţelul Revoluţiei din 1989 - sau facem drumul înapoi spre o societate iliberală, chiar autocratică.
Am trăit câtev zile în care unele instituţii ale statului au părut că sunt fără pârghii de răspuns, în afara plânsului cu sughiţuri, în faţa asaltului nebunesc împotriva societăţii a unui grup vulgar. „Bătrânii satului” au fost cuprinşi de aceeaşi mirare de care trebuie să fi fost copleşiţi, în zorile istoriei, inţelepţii unui mare trib de culegători în faţa atacului unui mult mai mic grup de războinici violenţi. În astfel de cazuri, evidenţa şi argumentele nu ţin de scut. Singurele eficiente ar fi fost zidurile de apărare, dar acestea au lipsit. Parchete, asociaţii ale magistraţilor, Preşedinte, până şi instituţiile europene şi reprezentanţii capitalelor străine, aproape rugându-se, au încercat cu vorba bună: nu întoarceţi ţara înapoi în bezna istoriei!; nu compromiteţi viitorul naţiunii!; nu slăbiţi statul de drept care încă nu este pe deplin matur ca să poată rezista unei astfel de furtuni!
Ce constatăm de două săptămâni? Că statul, aşa cum s-a arătat el deocamdată, este un organism fără epidermă.
Pielea noastră are ca principală funcţie nu să ne scoată în relief frumuseţea trăsăturilor. Ci pe aceea de a ne apăra împotriva microbilor şi a viruşilor. Putem trăi fără un picior, sau fără un rinichi, dar nu putem trăi fără piele decât în camere complet izolate, pentru că pielea este primul val de apărare împotriva milioanelor de microbi care roiesc în jurul nostru.
Cum să se apere o societate împotriva unui asalt în care armata este cu totul neputincioasă? Priveşte în jur spre instituţiile care trebuie să o apere şi constată că prima linie de apărare – epiderma statului - a trecut deja în tabăra duşmană. Poţi să crezi că Avocatul Poporului, singurul care poate ataca la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă, lipseşte de la apel când este cea mai mare nevoie de el? (După presiuni însemnate, Avocatului Poporului a anunţat că atacă la Curtea Constituţională ordonanţa de modificare a Codului penal care dezincriminează abuzul în serviciu, dar vina de a-şi fi încălcat mandatul de apărător al poporului, o bună bucată de vreme, nu trebuie să-i fie iertată luiVictor Ciorbea).
Ordonanţa de urgenţă prin care guvernul dezincriminează abuzul în serviciu făcând scăpaţi sute de acuzaţi şi posibili viitori acuzaţi, aflaţi în slujba partidelor, a fost atacată la Curtea Constituţională şi de Preşedinte şi de CSM, invocându-se un conflict juridic de natură constituţională. Dar, faptul că niciunul dintre juriştii pe care i-am întrebat nu ştiu ce ar urma să se petreacă cu exactitate şi ce răspuns ar putea da Curtea la astfel de sesizări sau cât de mult ar urma să cântărească ele, arată cât de vulnerabile sunt instituţiile noastre de drept în faţa atacurilor venite din interiorul structurilor de putere ale statului.
Într-o singură privinţă societatea a reacţionat aşa cum reacţionează un organism sănătos. O dată căzut învelişul, primul strat protector, organismul a început să producă anticorpi. Protestele din stradă sunt anticorpii care au dat răgaz instituţiilor să se replieze şi să propună un plan de bătaie.
După cum ştim, nu toate bolile se vindecă la fel iar în faţa furiei cu care virusul atacă, de două săptămâni, societatea, singurul răspuns al organismului social trebuie să fie şi mai mulţi anticorpi.
Există acum speranţa că decizia Curţii Constituţionale va fi că ordonanţa de modificare a Codului penal a fost emisă cu încălcarea Constituţiei.
Dar lucrurile nu se vor sfârşi aici. Ar urma să fie respins doar primul atac. Pentru că acelaşi text poate fi promovat ca proiect de lege în Parlament. Iar adversarii de azi ai societăţii noastre deschise, cu bunele şi relele ei, au majoritate în Parlament - da, în urma unui vot popular asupra căruia nu planează suspiciuni. Au, prin urmare, legitimitate de a adopta legi. Singura modalitate de a bara asaltul lor răzbunător este să demonstrezi că ţinta pe care o urmăresc nu este binele societăţii, ci prăbuşirea statului în anarhie care să facă mai apoi posibilă instaurarea autocraţiei sau cel puţin a unei societăţi iliberale, care nu reprezintă însă idealul niciunuia dintre noi. Această intenţie este clară acum, deşi încă multora nu le vine să creadă.
În aceeaşi vreme, organismul social trebuie să-şi conserve anticorpii. Iar aceştia să ajungă în toate ungherele organismului social. Aşa cum organele ce alcătuiesc o fiinţă vie reacţionează când unul dintre ele este în cumpănă - pancreasul produce fie insulină fie glucagon, în funcţie de nivelul de glucoză din sânge sau cum ficatul contribuie la imunizarea întregului organism – aşa organismul social trebuie să funcţioneze ca un tot, indiferent de, să spunem, orientarea doctrinară a indivizilor. Cauzele mari trebuie să fie cauze comune. Pentru că, dacă cineva ajunge să-şi întemeieze puterea pe mincină, el nu-i minte doar pe unii, ci pe toţi.
Prin tot ce a spus şi a făcut în aceste zile, guvernul PSD/ALDE, în frunte cu Liviu Dragnea şi Popescu-Tăriceanu, îi batjocoreşte nu doar pe cei din strada. PSD/ALDE îşi batjocoreşte propriul electorat. Minciuna cu care tripleta Dragnea/Grindeanu/Iordache acoperă azi România ar trebui să-i privească, în primul rând, pe cei care au votat PSD. Dragnea susţine că nu vrea să scoată în stradă „un milion de oameni”, de aceea nu convoacă contramanifestaţii. Dar de ce să-i scoată Dragnea pe oameni din case, ei nu pot ieşi singuri aşa cum, de zile în şir, sute de mii de oameni ies să strige împotriva lui şi a guvernului lui? Să iasă, dacă nu au ieşit deja pentru o altă cauză! Chiar vrem să vedem un milion de suporteri ai PSD strigând pe stradă: Vrem să fim furaţi de Dragnea şi vrem ca moşia lui să se tripleze!; Vrem ca hoţii din primării şi din consilii judeţene să rămână nepedepsiţi!; Vrem ca cei care s-au îmbogăţit pe spinarea noastră furând la licitaţii de sute de milioane de euro să fure şi mai mult şi să nu păţească nimic! Aduceţi-ii în stradă dle Dragnea ca să-i vedem! Dar sigur există? Pentru că şi ei sunt ca toţi ceilalţi - nu aţi împărţit minciună cu lămâie pentru protestatari şi minciună cu frişcă pentru fideli.
Din nefericire pentru momentul în care ne aflăm, conflictul aprins de o administraţie cu apucături care nu au nimic de-a face cu societatea deschisă în care primează consultarea şi binele comun, nu se va stinge, chiar dacă Curtea Constituţională va declara neconstituţională ordonanţa de modificare a Codului penal. O administraţie care şi-a început mandatul cu un asalt împotriva celorlalte instituţii ale statului având ca scop îngenuncherea lor într-u propăşirea castei este cumplit de periculoasă şi în perspectivă.
Cu toţii sau cel puţin o parte dintre noi am crezut că, uşor-uşor, societatea se va îndrepta şi că vom intra într-o rutină a democraţiei în care fiecare îşi ştie locul şi rostul lui. Trebuie să acceptm că mai avem ceva până acolo.
Trăim astăzi ceea ce alţii au trăit, poate, cu o sută sau mai multe sute de ani în urmă. Dar nu avem de ales, acesta este parcursul, dacă ţinta noastră este o societate deschisă şi nu una iliberal sau autocratică.
