Exact în ziua în care premierul României proclama la Bruxelles „independenţa” României faţă de Uniunea Europeană, patru primari din cele mai puternice oraşe din Transilvania şi Banat – Oradea, Arad, Cluj şi Timişoara, construiau „Patrulaterul Vestului”, „o structură informală”, deocamdată, dar cu bătaie lungă, o declaraţie de „independenţă” faţă de Bucureşti, iniţiativă menită să determine o dezvoltare şi mai puternică a vestului ţării, prin crearea unei infrastructuri puternice.
Nu este nimic rău într-o astfel de înţelegere. Ar fi bine ca şi oraşele din Moldova să facă o alianţă - Piatra Neamţ, Suceava, Iaşi, Bacău, Galaţi, Brăila, Buzău, de pildă. Dar, la alianţa asta, trebuie să contribui şi cu bani. De unde?
Se dezvoltă în vestul României sentimentul că ţara a ajuns o povară - citesc de multe ori, în ziarele din Cluj sau Timişoara, articole în care ziariştii locali le spun cititorilor lor că baniii lor, din impozitele lor, se duc la Bucureşti, ceea ce este un neadevăr. Deşi statisticile contrazic complet ideea că vestul României ar căra în spate Bucureştiul şi sudul, ideea prinde un puternic contur în rândurile celor nemulţumiţi şi grăbiţi – şi, da, au dreptate să fie nemulţumiţi.
În urmă cu ceva vreme, m-am întors de la Cluj la Bucureşti cu trenul – niciodată nu voi mai face această greşeală. 12 ore pentru nici 500 de kilometri. Ajungi mai uşor la Budapesta şi am prieteni din Vest care preferă să-şi petreacă timpul la Viena decât să zică: ce-o mai fi, măi, prin Bucureşti? Am mers, acum două săptămâni, într-un City Break, la Braşov – un oraş frumos şi îngrijit, cu nimic mai prejos decât orice oraş occidental. Dar drumul de la Braşov la Bucureşti, pe şosea, a fost un calvar. Cinci ore pentru 185 de kilometri? 37 de km la ora? Asta nu e ţară, asta e ruină! Am fost în vară, în vacanţă, la Galaţi, în est. Centrul oraşului este şi el o ruină. Iar Galaţiul este un oraş mare, are acelaşi număr de locuitori ca Braşovul, are Dunărea, care este minunată, are faleza, are biserica fortificată. Dar în Galaţi nu este niciun turist, în vreme ce în Braşov sunt cu zecile de mii. Pentru că este un calvar să ajungi la Galaţi din orice colţ al ţării ai veni. Hotelurile sunt în ruină, pieţele publice sunt o ruină.
Cei mai mulţi români plecaţi în străinătate nu sunt din Cluj sau Braşov, sunt din Galaţi şi din judeţele Moldovei. Iaşul, un oraş aparte – singur – mai spală obrazul Moldovei. Dar are norocul că este un oraş universitar.
Dacă te uiţi pe statistici, rămâi înmărmurit. Potrivit Eurostat, oficiul de statistică al UE, România este la 63 de puncte din media UE a indicelui PIB/capita în PPS (paritatea puterii de cumpărare). Dar Bucureştiul este la 140% din media UE, iar Moldova la 45%, în vreme ce regiunile de vest sunt la 70-80% din această medie. Şi, atunci, cel un pic mai bogat va zice: băi, da, ia stai aşa – de ce să dau eu bani pentru amărâţii aia din Moldova pe care, oricum, îi văd zilnic la televizor că se ţin doar de beţii şi de pornografii şi că nu au o altă virtute decât aceea că merg în genunchi prin jurul bisericilor? De ce să nu fac eu “alianţă” între noi, bogaţii, ca să fim şi mai bogaţi?
Iniţiativa Ardealului trebuie încurajată şi susţinută la nivelul întregii ţări. Dar, o astfel de iniţiativă, trebuie să menţioneze clar că nu putem abdica de la principiul solidarităţii, dacă vrem să rămânem împreună. Ardealul are şosele şi autostrăzi – atât cât are – din banii tuturor, nu doar din banii ardelenilor. Guvernul ar trebui să consimtă că este grav să ignori o bună parte a ţării, cum o face administraţia centrala, de 20 de ani, – exemplele Italiei şi ale Spaniei, cu regiunile lor secesioniste, nu ar fi putut fi luate drept mărturie în absenţa complicatului decalaj de dezvoltare.
.
