Extinderea serviciilor bancare în zonele rurale nu poate fi privită separat de evoluţia economiei, iar acest lucru este valabil în special în ceea ce priveşte serviciile financiare oferite populaţiei.
După cum ştim deja, România are cea mai mare populaţie rurală (raportată la totalul populaţiei) din Europa – aproximativ 45%. Deşi majoritatea băncilor au sucursale în zone urbane, ar trebui să acordăm o atenţie sporită populaţiei rurale.
În primul rând, ar trebui subliniat faptul că serviciile financiare sunt vitale unei creşteri economice rapide. Totodată, cel puţin în prezent, băncile pot deservi doar nevoile de bază ale populaţiei rurale, nevoi precum economisirea sau plata facturilor. Treptat, pe măsură ce structura populaţiei se va dezvolta, băncile va trebui să fie pregătite să răspundă nevoilor financiare tot mai mari.
În mod surprinzător, potrivit unui studiu al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB), persoanele care locuiesc în zone rurale şi au deja un produs bancar de bază, precum un credit imobiliar sau un depozit, au un comportament similar celor din zonele urbane. În acelaşi timp, numărul celor care folosesc un card de credit sau servicii de Internet banking este mai redus (10% în zona urbană şi 5% în zona rurală). Rezultatul confirmă legătura puternică dintre dezvoltarea economică şi gradul de penetrare al serviciilor bancare.
În ceea ce priveşte îmbunătăţirea activităţii de creditare, problema se rezumă la veniturile populaţiei rurale, care sunt cu 40% sub media din zona urbană. De asemenea, având în vedere că mare parte din forţa de muncă din zona rurală activează în agricultură (2,6 milioane de oameni), există şi o sezonalitate a veniturilor.
Aceste diferenţe de venit, între zonele rurale şi cele urbane, ar putea fi reduse prin îmbunătăţirea serviciilor din ariile tradiţionale, modernizarea agroturismului, comerţul cu produse agricole, producţia de lemn, ceramică şi alimente. Alte direcţii care ar putea fi, de asemenea, luate în considerare în acest sens sunt fabricarea de produse bio cu ajutorul tehnologiilor inovatoare şi agricultura socială (dezvoltarea de servicii de îngrijire a bătrânilor sau activităţi de reabilitare, incluziune socială şi creştere a oportunităţilor de angajare).
În ambele cazuri, există fonduri europene disponibile care pot fi alocate prin programe de dezvoltare rurală. Fondurile europene pot accelera devoltarea economică în zonele rurale şi îmbunătăţirea nivelului de trai. Desigur, acest lucru va determina în mod natural o mai mare nevoie de asistenţă financiară şi, implicit, o impulsionare a economiei.
Din fericire, aceste fonduri sunt absorbite aproape în întregime, aşa cum s-a şi dovedit în programul de dezvoltare rurală 2007-2013. Totodată, fondurile impulsionează turismul, înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor, renovarea şi dezvoltarea satelor.
Pe durata celor două exerciţii de absorbţie a fondurilor (2007-2013 şi 2014-2020), suma totală alocată a fost de aproximativ 8 miliarde de euro de program şi echivalează cu 20% din împrumuturile bancare acordate gospodăriilor în perioada 2007-2014.
Odată ce diferenţa dată de nivelul de trai se va estompa, serviciile financiare folosite de către populaţia rurală se vor diversifica. Astfel, spre exemplu, potrivit unui studiu realizat de către Biroul Român de Audit Transmedia (BRAT), 62% dintre oamenii care locuiesc în zone rurale au acces la Internet. Acest lucru dovedeşte că există un potenţial ridicat pentru dezvoltarea Internet banking-ului. Prin intermediul unor astfel de servicii, populaţia rurală va avea mai mult acces la informaţii legislative, educaţie, dezvoltare profesională şi la oportunităţi de muncă. Susţinerea creşterii sectorului financiar în această zonă este puternic legată de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin creşterea productivităţii şi a veniturilor personale.
În toate cele menţionate mai sus, nivelul educaţiei este foarte important. Într-un studiu prezentat de Asociaţia Băncilor din România, 62% dintre persoanele cu studii superioare au card de debit, în comparaţie cu doar 7% dintre cei cu studii cel mult medii. Veniturile mai mari fac ca probabilitatea de rambursare a creditelor să crească şi îi transformă pe deţinători în potenţiali clienţi de servicii financiare. Nu în ultimul rând, persoanele cu un nivel de trai mai ridicat stimulează per ansamblu dezvoltarea întregii industrii financiare.
Pe lângă particularităţile legate de structura populaţiei, noi, ca bancheri, trebuie să fim mereu cu un pas înainte şi să maximizăm avantajele tehnologiei de ultimă oră. Internet banking-ul şi mobile banking-ul sunt doar câteva exemple de produse pe care noua generaţie se va baza, precum şi dovada vie că penetrarea financiară poate avea loc şi fără investiţii fizice în sucursale.
Mai mult, pentru a determina direcţiile în care se îndreaptă sectorul bancar, ar trebui să înţelegem în ce stadiu ne aflăm. Prin comparaţie cu celelalte ţări din Europa Centrala si de Est, România are cea mai mică rată a activelor bancare şi a volumului total de împrumuturi raportate la PIB. În timp ce România are o rată a activelor bancare raportate la produsul intern brut de 60%, celelalte ţări ajung la 90-100%. Acest procent arată că mai avem de recuperat pentru a ne apropia de nivelul Europei Centrale şi de Est.
În concluzie, avem de ce să fim optimişti în ceeea ce priveşte creşterea economică, atât la nivel local, cât şi la nivel global. De asemenea, a început să se resimtă recuperarea în urma perioadei de criză economică mondială şi există speranţe de îmbunătăţire a nivelului de trai. Viteza şi amploarea acestei redresări economice poate fi accelerată şi prin intermediere financiară. Pe termen lung, gradul de penetrare a serviciilor financare se va îmbunătăţi în acelaşi ritm cu economia şi dezvoltarea rurală. Cu o bună supraveghere şi un bun control al riscurilor, alinierea intereselor băncilor cu îmbunătăţirea nivelului de trai şi al educaţiei devine o carte câştigătoare pentru toţi.
