Opinii

Trei paradoxuri ale repartiţiilor teritoriale ale contaminărilor cu Covid 19

Opinii primite la redacţie

Trei paradoxuri ale repartiţiilor teritoriale ale...

Autor: Prof. Dr. Cezar Mereuţă

25.05.2020, 15:03 376

Acum o lună, în primul episod referitor la pandemie, am identificat faptul că repartiţia structurală a contaminărilor statelor şi teritoriilor autonome ale lumii respectă toate standardele impuse de analiza nodală. Singura deosebire faţă de repartiţiile similare în cazul produsului intern brut mondial constă în gradul mai mare de concentrare în cazul pandemiei. 13 ţări, adică 6,19 % din numărul statelor şi teritoriilor autonome acoperă 80% din numărul total de contaminări.

Pandemia joaca rolul unei lumi paralele, care pare să împingă ţările lumii într-o competiţie “stranie”, ca şi cum acestea ar concura pentru a obţine cât mai multe contaminări posibile.

Ţinând seama de cele de mai sus, am hotărât să aplic în continuare metodologia analizei nodale în abordarea sa microeconomică, care investighează comparativ pieţele din punct de vedere al concentrării economice. Am ales pentru analiza comparativă studierea repartiţiilor structurale ale celor 6 continente, în speranţa că ele vor explica marea inegalitate a repartiţiei structurale globale. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul de mai jos:

 

Nr.crt.

Continentul

Număr contaminări

Procent din total contaminări

Lider contaminări

Procentul liderului  din total contaminări

1

Europa

1884922

35,123

Rusia

6,259

2

America de Nord

1838058

34,249

SUA

30,830

3

Asia

935117

17,425

Turcia

2,901

4

America de Sud

592492

11,040

Brazilia

6,351

5

Africa

107365

2,001

Africa de Sud

0,375

6

Oceania

8719

0,162

Australia

0,133

 

TOTAL

5366673

 

SUA

30,830

 

Sursa: Date validate de OMS la data de 22 mai 2020.

 

Analiza de detaliu a datelor din tabelul de mai sus ne semnalează trei paradoxuri foarte importante:

a. Primul paradox constă în ponderea foarte mare din totalul contaminărilor a SUA de 30,83  %, care reprezintă de 1,92 ori mai mult decât suma ponderilor liderilor celorlalte cinci continente. Actuala administraţie americană s-a dovedit incapabilă de a gestiona un program credibil şi coerent de reducere a contaminărilor, pe fondul adversităţilor populaţiei la impunerea unor restricţii ale libertăţilor individuale. Un exemplu care demonstrează fără echivoc afirmaţia de mai sus este comparaţia dintre numărul de contaminări al SUA şi ale Indiei, ţara cu valenţe clar democratice. India, cu o populaţie de circa 4 ori mai mare decât a SUA a înregistrat un număr de contaminări de 2,44 % din total !!!

b. Al doilea paradox îl constituie numărul redus de contaminări al Asiei. Continentul cu circa 45% din populaţia lumii acoperă numai 17,43 % din numărul total de contaminări. După părerea mea, explicaţia constă în cutumele populaţiei din statele Asiei. Populaţia acestor state are mare încredere în conducerea ţării, este foarte disciplinată în îndeplinirea sarcinilor primite şi este de o excepţională solidaritate în situaţiile care prezintă un pericol naţional. La acestea se adaugă un simţ de prevenţie şi o mare viteză de reacţie la apariţia unor evenimente nedorite al majorităţii conducerilor acestor state. Alături de India, Republica Sud Coreană şi Japonia sunt un exemplu edificator de prevenţie şi viteză de reacţie.

Trebuie menţionat faptul că Asia are un număr de contaminări mai puţin de jumătate din numărul contaminărilor Europei.

c. Al treilea paradox îl constituie Africa. Cu o populaţie aproape dublă faţă de Europa, cu cel mai mare număr de state şi teritorii autonome din cele 6 continente, Africa are o pondere de 2,001 % din numărul total de contaminări. Explicaţia constă în faptul că în afară de Africa de Sud şi, parţial, Nigeria, celelalte state au o situaţie marginală în actualul proces de globalizare. De regulă, aceste state înregistrează valori foarte reduse ale PIB nominal.

Din perspectiva mea, concluzia care se desprinde din analiza celor 3 paradoxuri este că pandemia este o maladie rezultată din procesul de globalizare profund inegal. Să explic: în prezent, pe glob, sunt 4 ţări: Brazilia, Rusia, India şi China, cunoscute sub acronimul “ţările BRIC”, care sunt capabile să influenţeze ordinea mondială. Ori, în ultimul deceniu, investiţiile directe străine ale ţărilor dezvoltate în China au o valoare de circa 2 ori mai mare decât investiţiile străine directe ale celorlalte 3 ţări luate împreuna. Această repartiţie a investiţiilor străine directe a contribuit decisiv, prin prezenţa filialelor companiilor multinaţionale, la ritmul de creştere constant anual de peste 5 % al PIB al Chinei. Pe această bază, în China s-a dezvoltat excepţional turismul extern clasic şi de afaceri. Ca urmare, ţinând seama că în perioada decembrie 2019 şi ianuarie 2020 erau vacanţele Anului Nou occidental şi ale celui chinezesc, în China, în speţă Wuhan, a avut loc un adevărat exod turistic. Calitativ, faptele sunt clare: pandemia îşi are originea în contactele turiştilor chinezi şi ale celor rezidenţi, salariaţi ai filialelor companiilor multinaţionale, care au avut contacte în mod special cu ţările europene şi cu SUA.

Pentru elucidarea cantitativă a afirmaţiei de mai sus, este esenţială determinarea numărului de turişti chinezi şi rezidenţi din Wuhan şi a altor localităţi din aceeaşi provincie, structurat pe destinaţii, cu precădere al ţărilor din grupul G7 (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada).

Organizaţia Mondială a Sănătăţii trebuie să obţină acceptarea de către Guvernul Chinei a acestei evaluări. Sigur că exista şi o alternativă nedorită: ca fiecare ţară din grupul G7 să facă transparent, evaluarea sosirilor în primul rând al turiştilor chinezi şi al rezidenţilor din China în perioada decembrie 2019 – ianuarie 2020.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO