Pentru că trăiesc şi muncesc în România, găsesc zilnic surse de inspiraţie în rândul oamenilor cu care mă întâlnesc – şi în special în rândul femeilor-antreprenor. Cu ocazia fiecărei conversaţii pe care o port cu acestea, descopăr puterea femeilor care au depăşit provocările cu determinare, fermitate şi încredere în propriul succes.
Multe dintre aceste femei nu numai că au progresat în mod semnificativ, dar au şi deschis drumul unei noi generaţii. Aceste femei-pionier au creat mediul necesar pentru persoanele care nu se sfiesc să profite de ocazia de a conduce şi, în tot acest timp, de a face ca România să devină o ţară mai puternică şi mai prosperă.
Totuşi, în ciuda acestui progres, îmi aduc aminte de drumul pe care încă mai trebuie să îl parcurgem. După cum remarca de curând Kristalina Georgieva, Preşedintele Interimar al Grupului Băncii Mondiale, 2,7 miliarde de femei se confruntă încă cu interdicţia juridică de a avea aceleaşi opţiuni de care dispun bărbaţii în ceea ce priveşte alegerea locului de muncă. Este vital să înlăturăm obstacolele care frânează evoluţia femeilor.
Asigurarea unei egalităţi autentice de şanse între femei şi bărbaţi reprezintă un proces îndelungat şi asiduu, care presupune voinţă politică, politici publice coerente şi un impuls puternic din partea societăţii civile. În ceea ce o priveşte, România a înregistrat un progres extraordinar în sensul de a învinge bariera disparităţii de gen. Conform datelor Eurostat, ţara se mândreşte cu cea mai scăzută discrepanţă din Uniunea Europeană (UE) cu privire la salariul femeilor şi cel al bărbaţilor – de doar 5,2% în 2016, comparativ cu media UE, de 16%.
Totodată, femeile din România conduc în clasamentul surorilor lor din UE din punctul de vedere al participării la domenii de activitate dominate în mod tradiţional de bărbaţi, de exemplu ştiinţă, matematică şi informatică. Absolvirea de studii superioare în inginerie şi producţie este mai probabilă în cazul femeilor din România, comparativ cu femeile din alte state membre ale UE. Nu este nicio îndoială că această situaţie a reprezentat un factor care a susţinut creşterea economică puternică a ţării. Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi nu este doar un principiu bun, ci şi un principiu al economiei inteligente.
Raportul publicat de curând de Banca Mondială Women, Business and the Law 2019: A Decade of Reform(Femeile, Afacerile şi legea 2019: un deceniu de reforme) punctează România cu 90,63 puncte din 100 puncte posibile – un rezultat foarte impresionant care ne arată că, atunci când vorbim de cadrul juridic, femeile din România se bucură de drepturi egale cu cele ale bărbaţilor în majoritatea domeniilor vieţii, precum şi de punctaje perfecte în legătură cu încadrarea pe un post, câştigarea unui salariu, conducerea unei afaceri şi administrarea de active.
Însă drepturile legale nu sunt suficiente pentru o egalitate autentică. Un studiu IFC publicat la începutul acestui an enumeră numărul mare de obstacole cu care se confruntă femeile din România din punct de vedere practic, obstacole pe care femeile din alte ţări le pot identifica rapid: femeile din România se implică în mod disproporţionat în obligaţii de familie şi de îngrijire a copiilor, ceea ce face ca timpul rămas pentru a urmări o carieră în afaceri să scadă. Deseori, normele şi aşteptările culturale reprezintă şi ele o barieră, femeile din România simţind în mai mică măsură decât bărbaţii că dispun de abilităţile, cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a începe o afacere.
Tocmai de aceea este absolut necesar să continuăm să depunem eforturi în acele domenii în care egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este deficitară, de exemplu cu privire la participarea la forţa de muncă. În România, nivelul inactivităţii economice este unul dintre cele mai înalte din UE. În plus, gradul de inactivitate este aproape de două ori mai mare în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor. La nivel naţional, procentul femeilor active din punct de vedere economic (angajate sau neangajate) este de numai 56,2%, comparativ de procentul aferent bărbaţilor, de 74,8%.
Comparativ cu alte ţări din Europa de Est, activitatea antreprenorială din România înregistrează, de asemenea, un nivel scăzut. În România, este mult mai probabil ca o afacere să fie iniţiată mai degrabă de bărbaţi decât de femei - 9,1% în cazul bărbaţilor faţă de 5,6% în cazul femeilor. De cealaltă parte, este de remarcat faptul că femeile antreprenor înregistrează o rată de succes mai mare (82%) decât a bărbaţilor (77%). Un motiv în plus pentru ca ţara să acceseze talentele femeilor antreprenor cu scopul de a asigura o creştere durabilă.
Dacă România doreşte să continue performanţa economică intensă, trebuie să se bazeze pe determinarea şi talentele tuturor cetăţenilor săi, femei şi bărbaţi deopotrivă. Pe măsură ce pe piaţa muncii intră din ce în ce mai multe femei care devin antreprenori, ţara va deveni din ce în ce mai prosperă şi mai inovatoare şi va crea locuri de muncă şi oportunităţi mai bune pentru toţi.
Pentru realizarea acestui obiectiv, România trebuie să sprijine femeile în identificarea unui echilibru între cerinţele vieţii profesionale şi cele ale vieţii personale. Politicile care permit o împărţire mai echitabilă a responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi pot sprijini independenţa economică şi bunăstarea tuturor. Investiţiile în sănătate şi educaţie, precum şi existenţa de centre de îngrijire a copiilor şi bătrânilor, reprezintă elemente esenţiale care permit unui număr mai mare de femei să devină active din punct de vedere economic.
Femeile antreprenor şi alţi profesionişti de succes cu care am plăcerea să interacţionez aici în România reprezintă o dovadă pozitivă în sensul că ţara face mari eforturi pentru a crea oportunităţi pentru femei.
Reuşitele de ordin economic înregistrate de România în ultimele două decenii sunt, de asemenea, o dovadă că această incluziune a încurajat creşterea economică. Prin găsirea de soluţii în acele domenii în care ţara înregistrează un deficit din punctul de vedere al asigurării de oportunităţi egale pentru femei şi bărbaţi şi prin sprijinirea de politici care să sporească opţiunile în materie de îngrijire, România poate face următorul salt uriaş pe drumul său către incluziune economică, creştere şi prosperitate pentru toţi.
Editorialul este semnat de Tatiana Proskuryalova, Directorul de Tara pentru Romania si Ungaria al Bancii Mondiale.
