Gradul de dezvoltare al unei societati este dat in principal de accesul la utilitatile de baza cum ar fi apa si canalizarea, electricitatea si gazele. In ultimii ani au fost numeroase dezbateri in mass-media privind nivelul redus al accesul la servicii de apa si apa uzata in Romania fara insa a se face o analiza profunda a masurilor intrepinse si a motivelor care au dus la aceasta situatie.
Inainte de aderarea la Uniunea Europeana, sectorul de apa si apa uzata era foarte fragmentat, iar proiectele de investitii vizau în special orasele mari. Doar 32 de municipalitati (cu mai mult de 100.000 de locuitori fiecare) au beneficiat de programe de investitii pentru reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata intre anii 1990 si 2007. La momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, gradul de conectare la servicii de apa era in jur de 53% iar la servicii de canalizare de 43%.
In ultimii 15 ani, am asistat la o reorganizare a sectorul de apa si apa uzata din Romania.
Sectorul de apa si apa uzata a fost reorganizat prin procesul de regionalizare care a inceput în 2007 ca parte a strategiei Programulului Operational Sectorial Mediu (POS). Procesul de regionalizare a constat in concentrarea functionarii serviciilor prestate unui grup de autoritati locale dintr-o arie geografica definita in cadrul unui bazin hidrografic si / sau in cadrul granitelor administrative (municipii, judet). Regionalizarea serviciilor a avut ca scop asigurarea faptului ca 2.600 de localitati cu peste 2.000 de locuitori indeplinesc obiectivele de performanta stabilite in POS Mediu, prin concentrarea gestionarii serviciilor de apa si apa uzata in aproximativ 40 de operatori puternici, infiintati si dezvoltati prin fuziunea operatorilor locali in Operatori Regionali (OR). Regionalizarea serviciilor de apa a fost planificata pentru a rezolva fragmentarea excesiva a sectorului si a realiza economii de scara. Ca urmare a procesului de regionalizare, au fost infiintati 43 de Operatori Regionali, furnizand apa pentru aproximativ jumatate din populatia tarii.
Pe baza informatiilor furnizate de ANRSC (Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilitati Publice), in Romania, in prezent există 44 de operatori regionali, 2 operatori cu capital mixt (public si privat) la Bucuresti si Ploiesti, respectiv aproximativ 900 de operatori mici/locali ce furnizeaza servicii populatiei (din care majoritatea reprezinta servicii cu personalitate juridica, organizate la nivelul primariilor).
In pofida progreselor inregistrate, suntem la jumatatea drumului in atingerea gradul de conformare de la nivel European.
Romania este inca in urma obiectivelor Tratatului de Aderare la UE privind acoperirea nationala cu servicii de apa si tratarea apelor uzate. In prezent, rata de conectare la servicii de apa este in jur de 70% iar la servicii de canalizare in jur de 53% fiind cele mai scazute dintre tarile UE - atat pentru apa potabila, cat si pentru canalizare. Diferenţele dintre zonele urbane şi cele rurale din România sunt uriaşe: în timp ce municipalităţile mai mari se apropie de respectarea standardelor UE, comunităţile mai mici (în special în zonele rurale) înregistrează o întârziere considerabilă. Care sunt insa motivele unui astfel de progres lent?
In ultimii 20 de ani au fost realizate investitii de aproximativ 7 miliarde de euro în infrastructura de apă şi canalizare
Gradul scazut de conectare poate fi insa explicat prin proportia mare si densitatea foarte scazuta a populatiei rurale comparativ cu restul tarilor europene (in Romania conectare unei gospodarii din zona rurala costa mult mai mult datorita distantelor mari intre proprietati).
Un alt motiv pentru rata scazuta a conectarii este refuzul populatiei de a se conecta la servicii centralizate de apa si canalizare, in special in mediul rural. Exista numeroase cazuri in care exista acces centralizat la serviciile de canalizare (infrastructura exista), dar oamenii refuza sa se conecteze la servicii, invocand probleme de suportabilitate (lipsa resurselor financiare pentru finantarea racordarilor si plata facturilor) sau lipsa facilitatilor in case (ex. nu au baie, etc.). Chiar daca obligativitatea conectarii la sistemele centralizate, cand infrastructura exista, a fost introdusa prin modificarile aduse Legii 241/2006 (Legea serviciului de alimentare cu apa si canalizare) incepand din 2015, impactul asupra ratei de conectare a fost limitat. In aceste conditii, acesti locuitori care au acces la servicii si refuza sa se conecteze, in cifrele statistice apar ca fiind neconectati.
In ultimii 15 ani au existat fonduri numeroase in principal de la Uniunea Europeana pentru investitii in infrastructura de apa si apa uzata pentru care procesul de implementare a fost extrem de dificil si de durata. Spre exemplu, pentru Programul Operational Mediu (POS Mediu) implementat in perioada 2007-2015 si avand o valoare aprobata de finantare de 18,5 miliarde RON (echivalentul a 4,5 miliarde EUR), au fost inregistrate urmatoarele provocari principale:
- In cadrul lui au fost 644 contracte de lucrari si de furnizare si 210 contracte de servicii ceea ce a reprezentat o provocare privind managementul acestora;
- Procedura de licitatare a fost foarte dificila si provocatoare, generand numeroase probleme si intarzieri. Principalul criteriu utilizat pentru atribuirea contractelor a fost cel mai mic pret, ceea ce a creat probleme de calitate a lucrarilor in timpul fazei de implementare. Perioada medie de licitare a unui contract de lucrari a fost de 295 de zile (in principal datorita contestatiilor) ceea ce a intarziat procesul de implementare.
- Faza de constructie a proiectelor a fost, de asemenea, provocatoare si dificila, ceea ce nu este neobisnuit, avand in vedere numarul mare de contracte. Piata constructiilor a avut momente cand a fost coplesita de numarul mare de contracte care trebuiau implementate in paralel, ducand la intarzieri in implementare si la tensiuni intre operatorii si companiile de constructii. Datorita acestui lucrru, in medie, perioada de la semnarea contractului de lucrari pana la finalizare a fost de 1.133 de zile.
- Din cauza intarzierilor in implementare in fazele de constructie, unele contracte nu au fost finalizate in perioada de programare 2007-2013 si au trebuit sa fie mutate (fazate) pentru finantare in noua perioada de programare (2014-2020). Valoarea totala a contractelor fazate a fost de 2,3 miliarde RON (echivalentul a 0,5 miliarde EUR).
Toate acestea au dus la intarzieri in implementare cu impact pe gradul redus de conectare la servicii.
Ultimele estimari avanseaza suma de 24,5 miliarde de euro pentru ca Romania sa fie la nivelul standardelor Europene.
In cadrul unui proiect de asistenta tehnica coordonat de BERD (Proiectul PISSA), a fost calculat costul total pentru conformarea cu directivele UE privind apa si apa uzata in jurul sumei de 22,2 miliarde EUR dintre care o suma de 9 miliarde EUR in ceea ce priveste furnizarea apei si 13,2 miliarde EUR pentru colectarea si epurarea apelor uzate. La acestea se mai adauga costuri de reinvestitii pentru infrastructura construita in ultimii 20 de ani (inlocuiri, reinvestitii, etc.) de 2,3 miliarde de euro ducand nevoia totala de investitii la 24,5 miliarde de euro. In cat timp se poate implementa aceasta suma? Greu de zis, deoarece exista o serie de limitari…
Resursele financiare actuale disponibile sunt importante si in prezent sunt numeroase proiecte in pregatire si implementare. Spre exemplu, sub umbrela Proiectului Operational Infrastructura Mare (POIM) sunt in pregatire studii de fezabilitate pentru proiecte de investitii pentru a fi supuse spre aprobare Comisiei Europene de aproximativ 10 miliarde de euro (o parte dintre ele sunt aprobate deja si in implementare).
50% din banii necesari sunt disponibili prin programe Europene, considerand o absorbtie de 100%
O evaluare generala arata ca au fost identificati ca fiind disponibili in prezent la nivel national aproximativ 7 miliarde EUR, in special in fondul POIM 2014-2020, PNDL I si II, si PNDR 2014-2020. Alte granturi UE vor fi, probabil, disponibile in urmatoarea perioada de programare 2021-2027, estimata in prezent la 3 miliarde EUR. Deci, deficitul de finantare ramas este de aproximativ 12 miliarde EUR care probabil va trebuie sa fie fie finantat de la bugetul de stat, fie impins mai departe pentru urmatoarele perioade de programare ale UE dupa 2027.
O parte din acest deficit de finantare poate fi acoperit si de catre operatorii de apa si apa uzata din veniturile obtinute din tarife. In ultimii ani insa, nivelul investitiilor realizate de catre cei 43 de operatori regionali din veniturii proprii (tarife) a fost relativ redus in jur de 40-50 milioane de euro pe an. Pentru a creste aceste sume, ar trebui crecute tarifele la servicii de apa si apa uzata, ceea ce duce la alte discutii privind suportabilitatea consumatorilor.
Sunt tarifele la serviciile de apa prea mari?
In prezent toata lumea de la clienti la autoritati locale si politicieni mentioneaza ca tarifele la apa si apa uzata sunt ridicate fara insa a avea nici o baza stiintifica de analiza. In literatura de specialitate, capacitatea de plata a populatiei este masurata folosind indicele de suportabilitate care reprezinta procentul din venitul unei gospodarii (familii) platit pentru factura de apa si apa uzata.
Conform exercitiului national de benchmarking realizat anual de catre cei 43 de operatori regionali, in 2019, o gospodarie (familie) medie din Romania a platit in jur de 1,9% din veniturile ei pentru factura de apa si apa uzata. O fi mult, o fi putin? Din nou apelam la legislatie si la literatura de specialitate…. Un nivel minim pentru acest indicator de suportabilitate a fost agreat de catre Romania cu Comisia Europeana ca parte a programului POIM si care a fost apoi legiferat prin aprobarea „Metodologiei de Analiza Cost-Beneficiu pentru investitiile in infrastructura de apa” aprobata prin Hotararea 677/2017. In acest document se mentioneaza ca, pentru regiuni in care se implementeaza investitii in infrastructura de apa si apa uzata, tariful va fi ajustat astfel incat factura media la apa si apa uzata sa fie minim 2,5% din venitul mediu al gospodariei.
O comparitie simpla intre nivelul actual al indicelui de suportabilitate si cerinta minima arata ca tarifele sunt la nivele mai reduse decat ar trebui. In concluzie, pe de-o parte ne plangem ca nu avem infrastructura, dar pe de alta parte platim mai putin pentru servicii decat am agreat si ar fi sustenabil. Spre exemplu, daca toti operatorii regionali ar practica un tarif care sa duca nota de plata la un procent de 2,5% din venitul mediu al gospodariei, s-ar genera anual in plus peste 200 de milioane de euro care ar putea finanta investitii in infrastructura si care reprezinta un potential irosit. De ce sa asteptam bani doar de la UE si bugetul de stat pentru investitii, de ce sa nu contribuim si noi prin tarife la ele?
In cat timp vom reusi sa conectam pe toata lumea?
Chiar daca am avea toti banii pentru investitii, avem insa alta problema: nu vom reusi sa ii cheltuim foarte repede… Daca ne intoarcem la experienta perioadei de programare 2007-2013, am vazut ca am reusit sa implementam in infrastructura de apa si apa uzata in medie 0,5 miliarde de euro pe an cu un maxim de 1,2 miliarde de euro in anul 2015.
Daca aplicam experienta trecuta, pentru nevoia de investitii de 22 de miliarde de euro, am avea nevoie intre 20-40 de ani sa reusim sa implementam toate investitiile. Si asta nu tine neaparat de capacitatea operatorilor si autoritatilor centrale si locale de la implementa investitii deoarece si capacitatea pietei de constructii din Romania este de asemenea limitata; toate eforturile depuse pentru a spori capacitatea sectorului de apa de a pregati si finanta investitii putând fi zădărnicite de incapacitatea industriei de a construi. Sectorul constructiilor din Romania a crescut usor ca valoare in ultimii ani, in timp ce in termeni fizici a scazut.
Orice plan suplimentar de crestere a investitiilor in sectorul de apa ar trebui sa vizeze atractivitatea sectorului pentru contractori (ceea ce inseamna conditii mai bune, aprobari mai usoare, chiar si costuri putin mai mari) pentru a fi competitivi pe piata constructiilor ceea ce este dificil tinand cont ca concurezi cu piata imobiliara si piata de drumuri si autostrazi.
Putem conchide ca va mai dura cel putin 15-20 de ani pana vom ajunge cu grade de conectare la apa si apa uzata apropiate de 100% la nivel national.
La nivel urban, gradul de conectare la servicii este apropiat de 100% ceea ce oferta conditii de dezvoltare economica in contextul in care tendinta este ca populatie din zona rurala sa se mute spre zona urbana (urbanizare). O parte din probleme s-ar putea sa se rezolve de la sine, in sensul ca in 15-20 de ani numeroase sate din Romania vor disparea pur si simplu datorita depopularii.
Pe termen mediu si lung, operarea locala a serviciilor la nivel rural probabil se va dovedi nefezabila si va fi nevoie de întărirea politicii de regionalizare şi continuarea consolidării serviciilor regionale, acesta putand fi considerat mecanismul cel mai fiabil de furnizare a serviciilor de apă în aglomerările mai mici şi de accelerare a conformării cu standardele UE.
Un alt aspect important este că România trebuie să îşi dubleze sau tripleze capacitatea sa de investiţii în perioada următoare, ceea ce reprezintă o mare provocare din punct de vedere financiar, economic şi administrativ. Acest lucru creşte nevoia de reforme semnificative şi eficienţă sporită în sector, pentru a crea un mediu favorabil investiţiilor, pentru a accelera absorbţia fondurilor UE şi a reduce la minimum costurile de conformare şi inevitabilul infringement.
Augustin Boer are mai mult de 20 ani de experienţă în calitate de consultant financiar şi institutional in Romania în special în sectorul serviciilor publice (apă şi canalizare, termoficare, managementul deşeurilor solide, transport local etc), avand si o vastă experienţă internaţională în proiecte finanţate de BERD, BEI, Banca Mondială, Uniunea Europeană, KfW şi USAID in Moldova, Republica Kârgză, Albania, Bulgaria, Azerbaijan, Armenia, Kazakhstan, Tajikistan, Iordania, Turcia, Cipru, Mongolia, Mauritius si Muntenegru.
BDO a fost implicat in ultimii 25 de ani în majoritatea proiectele majore din sectorul de apa si apa uzata din România.
Pentru o privire si mai in amanunt asupra acestui subiect, accesati www.bdo.ro/rethink
Advertorialele de pe zf.ro sunt marcate Opinia specialistului, advertorial, (P) sau Articol cu conţinut publicitar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
