Opinii

Stan Tirnoveanu, ZRP: Proiectul de OUG pentru modificarea legii insolvenţei, adoptat de guvern. Noua lege confundă obligaţia debitorului de a solicita deschiderea procedurii cu un drept şi instituie oprelişti legale care vor agrava starea de insolvenţă deja instalată

Stan Tirnoveanu, ZRP: Proiectul de OUG pentru modificarea...

Autor: Stan Tirnoveanu / ZRP

28.09.2018, 10:53 398

Economia de piaţă şi insolvenţa sunt o realitate ce nu poate fi nici negată, nici ignorată, iar preocuparea pentru asanarea economiei este un lucru de dorit. Dar, din punctul meu de vedere, societăţile comerciale ar trebui să îşi deschidă procedura în faza de insolvenţă iminentă, înainte de instalarea stării de încetare de plăţi. În felul acesta s-ar putea evita creşterea datoriilor fiscale şi periclitarea locurilor de muncă, conservându-se şansele reale de reorganizare.  

Or, deşi în fundamentarea ordonanţei, Guvernul spune că actuala legislaţie ”furnizează încă mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu şanse minimale de redresare”, prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului adoptată astăzi se îndepărtează serios de recomandările UNCITRAL (Comisia Naţiunilor Unite de Drept Comercial Internaţional) şi de practica europeană. Procedura insolvenţei, aşa cum este ea ”reformată” de Ordonanţă, nu mai este nici concursuală, nici unitară.

Mă voi opri la analiza câtorva din prevederile ordonanţei care afectează procedura, o primă prevedere fiind cea cu privire la valoarea-prag. Guvernul introduce o valoare-prag de 40.000 de lei şi condiţionează introducerea cererii de deschidere a procedurii de o stare de insolvenţă instalată agravată – cuantumul creanţelor bugetare să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului, ajungând, astfel, la un dublu-prag.

Acest lucru va conduce la amânarea formulării cererii de deschidere de către debitor, pentru societăţile neviabile. Şi aşa, societăţile, deşi în insolvenţă, nu vor putea deschide procedura, amânând formularea cererii, din cauza neîndeplinirii cererii prag, asta însemnând agravarea stării debitorului, expunere şi mai mare pe furnizor, şansele de reorganizare devenind iluzorii.

În plus, dublul-prag pune şi un semn serios de întrebare în ceea ce priveşte constituţionalitatea sa, dată fiind discriminarea pozitivă pe care o introduce în favoarea creditorilor bugetari, care, oricum, au un tratament privilegiat cu privire la declaraţia de creanţă, contestarea creanţei, ordinea de distribuire şi în actuala Lege a insolvenţei.

Prevederea este şi o complicare inutilă a procedurii, urmând ca judecătorul sindic să verifice proporţia dintre creanţele bugetare şi non-bugetare, anumiţi creditori să conteste, formând opoziţii, iar debitorul, deşi are valoarea-prag pentru constatarea stării de insolvenţă instalată, să continue să rămână în piaţă.

Deşi, aparent, prin prevederile referitoare la stabilirea unei proceduri rapide de verificare a creanţelor curente, respectiv trecerea la procedura falimentului, se urmăreşte diminuarea riscului acumulării de datorii bugetare pe perioada insolvenţei, măsura nu va conduce la creşterea efectivă a încasărilor bugetare, ci, cel mult, la o mai mare expunere pe furnizori: întrucât creanţele furnizorilor împotriva unui debitor aflat în faliment beneficiază de deductibilitate fiscală, există riscul rezonabil ca veniturile bugetare să fie, indirect, afectate.

Introducerea unor criterii suplimentare cu privire la adoptarea de către creditorii bugetari a planului de reorganizare, creează, din nou, o discriminare pozitivă, care îngreunează fără motiv procedura aprobării planului de reorganizare. Dacă se dorea stabilirea în interiorul structurilor bugetare a cerinţelor de vot nu era nevoie de legiferare, ci de reglementări interne ale condiţiilor de vot a planurilor.

De asemenea, această prevedere este discriminatorie, pentru că nu se pot stabili legal anumite procente de îndestulare, inclusiv pentru creanţe bugetare, esenţa reorganizării fiind tratamentul echitabil, adică creditorul să primească  cel puţin cât ar fi primit în cadrul procedurii falimentului. Această condiţionalitate va conduce la respingerea anumitor planuri de reorganizare, care asigură tratamentul echitabil al creanţelor bugetare, şi nu va salva locurile de muncă şi afacerile pentru menţinerea unui mediu concurenţial.

De asemenea, conversia creanţelor în participaţii nu va putea crea lichiditate, decât cel mult după restructurarea debitorului aflat în insolvenţă, statul asumându-şi riscul de pierdere a sumelor datorate sau de lichidizare foarte târzie a lor. Singurul beneficiu la care mă pot gândi ar putea fi menţinerea, pentru o anumită perioadă, a locurilor de muncă şi a unor activităţi de relativă utilitate publică.

Ordonanţa va crea o practică neunitară, întrucât foloseşte şi expresii preluate din Codul Fiscal, care, în mod evident, nu sunt în concordanţă cu prevederile Legii insolvenţei, fiind o dovadă în plus a tratamentului dual al creanţei fiscale, un tratament hiperproteguitor, care se îndepărtează şi mai mult, din această perspectivă, de practica unanimă europeană, respectiv recomandările UNCITRAL.

Din păcate, multe din prevederi sunt criticabile, propun inovaţii legislative care nu sunt validate de nici o practică juridică europeană sau din altă legislaţie evoluată. Atunci când există o practică greşită sau neunitară, instanţa supremă poate dezlega problemele de drept sau unifica interpretarea prin intermediul recursului în interesul legii. 

Acum vom avea prevederi noi susceptibile de interpretări greşite, în locul corectării  şi unificării practicii se modifică legea iar efectele aşteptate, creşterea încasărilor bugetare, puţin probabil că se vor produce. 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO