Actualul guvern a venit cu o temă de anii ‘90, restructurarea companiilor de stat, în condiţiile în care ponderea companiilor de stat este de numai 4% din cifra de afaceri din economie, restul fiind împărţit aproximativ egal între capitalul privat românesc şi cel străin.
Din păcate însă, oameni cu studii în străinătate, cum sunt şi premierul Florin Cîţu şi ministrul economiei Claudiu Năsui, nu au venit şi cu o metodă de restructurare a companiilor de stat, ci au venit cu lozinci.
Şi companiile de stat, la fel ca cele din privat, se pot conduce după indicatori: productivitate per angajat, salarii, profit raportat la active nete sau brute etc., iar aceşti indicatori ne pot arăta cât de prost sau cât de bine sunt administrate.
Problema este că nu avem în acest moment un raport de 100 de pagini, să zicem, în care să se arate, de exemplu, că la Ministerul Economiei, din cele 70 de companii de stat din subordine care au o cifră de afaceri totală de X miliarde lei, un profit total de Y milioane lei sau pierderi de Z şi un număr T de angajaţi, atâtea sunt pe profit, atâtea sunt pe pierdere şi ce ar trebui făcut pentru viabilizare. După o astfel de analiză, poţi spune: unele companii sunt sub sau peste parametrii din sectorul lor de activitate la productivitate, la cifra de afaceri per angajat, la eficienţă şi aşa mai departe.
Şi apoi vezi dacă îţi asumi nişte obiective în care să spui că peste un an aceste companii vor arăta în felul următor. Şi îţi asumi nişte indicatori de trimestru şi apoi la fiecare trimestru vii şi iar faci un raport în care să arăţi: „Uite, a evoluat în felul ăsta, aici eram în trecut şi vom ajunge aici”. Din păcate, nu am văzut la nivelul companiilor de stat nicio iniţiativă de acest gen.
Paradoxal este că sunt unele companii de stat care au profituri uriaşe, pentru că exploatează monopoluri. Exemple sunt Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica, Romgaz.
Când vine vorba de restructurare, nu au fost decât lozinci până acum. Restructurare nu înseamnă să reduci două posturi dintr-un consiliu de administraţie format din 7 oameni. Restructurare înseamnă să te uiţi la masa salarială în raport cu cifra de afaceri, în raport cu activele, în raport cu profitul, cum este la alte companii, unde vrei să ajungi mai departe.
Lumea a ieşit din ideologia anilor '90, când se spunea că statul trebuie să iasă total din economie. Vienna Energy, compania care furnizează curent electric, apă, gaz şi care strânge inclusiv gunoiul din Viena, e o companie de stat. Pe oameni îi interesează ca banii să fie eficient cheltuiţi, indiferent că serviciul este oferit de o firmă de stat sau de una privată. Dar pentru ca firmele de stat să fie eficiente e nevoie de nişte mecanisme, de consilii de administraţie profesioniste, de management profesionist şi de un set de indicatori prin care pot fi urmărite aceste companii.
Nicio lege nu stă în calea restructurării unei companii. Un director general îşi poate eficientiza compania dacă ştie şi îşi asumă obiective de profitabilitate. Aşa cum nu e nevoie de nicio lege pentru ca firmele private să funcţioneze eficient – fiindcă pe pierderi nu pot funcţiona - aşa trebuie să se întâmple şi la companiile de stat. E suficientă puţină atenţie şi asumare de obiective. Iar cine îşi asumă aceste obiective să se uite la rezultatul companiei, nu la rezultatul propriilor buzunare, aşa cum se întâmplă de fiecare dată la stat.
Ministrul Economiei Claudiu Năsui vorbeşte de parcă ar fi în opoziţie. Din martie a intrat în funcţie, suntem în august şi se vaită de cum sunt conduse companiile din subordinea lui, în loc să facă ceva. Nu am văzut din partea Ministerului Economiei un set de date care să arate situaţia companiilor din subordine: care are pierderi sau are profitabilitatea foarte mică şi pe care vrem să o reformăm, şi să ceară directorilor din subordine programe de revitalizare a companiilor. O companie nu se poate eficientiza prin legi.
Din păcate, comunicarea se face prin lozinci, iar lumea îşi dă seama, încet-încet, că nu mai merge aşa. Cât poţi să strigi lozinci? Şi înainte de ‘89, în ziare era mâncare, dar rafturile din alimentare erau goale, bâzâiau muştele. La fel şi aici: tot strigi reformă, reformă, companii, restructurare. Păi hai să le şi vedem. Hai să vedem o companie, un exemplu de companie, unde s-a făcut restructurarea şi s-a redus masa salarială de la 30% din total cheltuieli la 20 sau la 25% şi ca urmare a crescut profitabilitatea companiei. Vrem cifre, nu lozinci!
