Dragi prieteni,
Este un sentiment neplăcut să vorbeşti în faţa unei săli goale. Nu vi-l doresc. Dar tradiţia de a organiza an de an Gala ZF ne-a determinat să venim iar aici la hotelul Marriott din Bucureşti, chiar daca dumneavoastră ne vedeţi de acasa. Sunt sigur ca aţi vrea sa fiţi aici, să ciocnim o şampanie, să ne bucurăm, să mai uităm de urgia din jur.
Probabil că dacă am face un vot, majoritatea ar fi de acord să scoatem 2020 din calendar. La 1 ianuarie 2021 sa fie din nou 2020. De ce nu? Pâna la urma şI acest calendar este o convenţie.
Dar are şI o sală goală rostul ei. Noi, ca jurnalişti, trebuie sa ne asumam în fiecare zi faptul ca ne urcam pe o piatra şI ţine de noi sa strângem sau nu oameni în jurul nostru când vorbim. Nu o dată am fost predicatori în pustiu. Nu o dată am pus pe masa idei care au contrariat. Dar asta este datoria noastra, sa va punem o oglinda în faţa. ŞI daca un singur om ne asculta, atunci e un caştig uriaş. Un om va spune altora. ŞI daca ce spune este adevarat, atunci acel adevar se va arata la lumina şI va schimba lumea.
Le spun colegilor din redacţie şI le-am spus mereu. SpuneţI ce credeţi. SpuneţI unui om şI se va produce o scânteie. SpuneţI catre 200.000 de oameni o data, şI veţI produce o revoluţie. AveţI şansa ca ideile voastre sa fie ascultate. Nu trebuie decat sa va exprimaţi. Chiar daca vi se spune a doua zi: stai, ce faci, de cine te iei, noi avem un interes aici…Voi trebuie sa o faceţi. Jurnalişti, oameni de afaceri, noi toţI, avem datoria sa spunem şI sa scriem.
De a doua zi de când am intrat în aceasta breasla a jurnaliştilor şi am semnat un articol în paginile unui ziar, exact acum 22 de ani, a venit un telefon de nemulţumire. Ce fac, de ce întreb - despre, atunci, modul de privatizare al Asirom. Astazi le spun colegilor: aştept telefoane dupa articolele voastre, vreau sa vad ca sunteţI în stare sa credeţi, la 22 de ani, ca puteţI sa schimbaţI lumea.
Eu însumi am scris în 22 de ani de presa mii de articole şi acest ziar, Ziarul Financiar, sute de mii de articole despre cum am putea şi cum trebuie sa recuperam decalajul faţa de ţarile dezvoltate. Dar ce ne deosebeşte cel mai mult de acestea poate ca nu este PIB per capita, ci ne deosebeşte atitudinea faţa de lume. Nu ştiu cum, probabil ca libertatea nealterată de dictatoră zeci de ani ca la noi, îi face pe cei catre care ne uitam sa creada în ei înşişi ca nişte apostoli, ca nişte predicatori. Sa se exprime şI sa-şi spuna opiniile, ideile, dorinţele.
Voi, antreprenorii şi oamenii de business, sunteţi expresia acestei libertaţi, a îndraznelii asumate în proiecte. ÎncurajaţI exprimarea libera, susţineţi presa, susţineţi tinerii sa spuna ce vor şi cum vor sa arate aceasta ţara. ŞI vom avea aceasta mult visata alta ţara, pe care o aşteptam cu toţii!
Va mulţumesc!
