Sindicatele au facut in ultimele zile mare valva in chestiunea utilitatilor publice, ba chiar lucratorii din Conel au iesit ieri in cateva orase la miting, in semn de impotrivire la restructurare. Liderii centralelor sindicale s-au folosit de faptul ca Strategia de dezvoltare economica pe termen mediu are nevoie de consens, si au agitat din nou teza potrivit careia utilitatile publice sunt de neatins si, concret, au cerut ca acestea sa nu fie atinse de aripa privatizarii in urmatorii zece ani. Ce-i mana pe ei in lupta, vorba poetului? Grija fata de tot cetateanul consumator? Exista destule motive sa fim sceptici. Intai ca marile centrale sindicale nici n-ar fi asa de mari daca cei pe care ii reprezinta, adica mai ales salariati din fostele regii autonome monopoliste, din intreprinderile mari ramase de stat, plus bugetarii, n-ar fi asa de multi. Fiindca reprezentarea salariatilor din intreprinderi private in aceste mari centrale sindicale este, practic, nula. Rezulta clar interesul blocurilor sindicale ca fostele regii sa ramana asa cum sunt. Este acesta interesul real al consumatorului, cum pretind sindicatele? Evident, nu. De zece ani, voci autorizate care au reusit sa se faca din ce in ce mai auzite, nu mai prididesc sa explice un lucru destul de simplu: monopolul nu poate produce nimic bun pentru consumator, pentru ca, atunci cand producatorul este unul singur, nu-l doare capul ca ii fura concurenta clientii. Asa ca pune ce pret vrea, nu-l intereseaza costurile si cu atat mai putin eficienta, nemaivorbind de calitate. In consecinta, clientul trebuie sa se multumeasca cu un produs oricat de prost la un pret oricat de mare, fiindca nu-i poate intoarce spatele unicului producator. Cati dintre noi nu se plang continuu ca platim prea mult lumina, ca avem tot timpul variatii de tensiune care ne strica aparatura electrica, sau ca regia de termoficare ne da caldura cat si cand vrea, in schimb ne cere sa platim si ce n-am primit? Este adevarat ca un sistem energetic modern si demonopolizat implica disponibilizari masive. Dar este corect sa sufere milioane de oameni si o economie si asa vai de capul ei pentru ca exista cateva sute de mii de angajati ai fostelor regii care primesc salarii bunicele drept rasplata pentru o lipsa de eficienta totala si nu vor in ruptul capului sa renunte la o asa pomana? Este cunoscut exemplul unui concern occidental care a cumparat o fabrica din Moldova, mostenind si o batrana termocentrala care incalzeste jumatate de oras si are vreo 500 de angajati. Investitorul, pus pe treaba, a spus ca va aduce, pe cheltuiala lui (cateva zeci de milioane de dolari) o centrala noua, nepoluanta, care da mai multa caldura si are nevoie de 5-10 salariati. Un motiv suficient pentru ca sindicatele sa maraie, fiindca ce conteaza cateva mii de locuinte mai incalzite si o regiune intreaga mai putin poluata pe langa 500 de locuri de munca? La toate aceste "binefaceri" ale monopolurilor pe care le apara cu vehementa domnii din conducerea sindicatelor se adauga si totala contradictie cu tendintele mondiale in domeniu. Daca nu cumva pretindem - situatie intalnita pe la noi - ca inventeaza Romania apa calda si mersul pe jos si daca ne indreptam spre integrarea europeana, vedem ca mai peste tot utilitatile publice au fost deschise competitiei, in beneficiul consumatorilor. Vedem ca pana si o companie de telecomunicatii administrata de statul german, si nu de unul bantuit de proverbialele apucaturi balcanice, a fost fortat de competitie sa-si injumatateasca tarifele. Este adevarat ca, la noi, privatizarea RomTelecom a inlocuit un nefericit monopol de stat cu un nefericit monopol privat, dar care majoreaza tarifele cu aceeasi regularitate ca si predecesorul sau. Un argument servit pe tava sindicatelor impotriva privatizarii utilitatilor publice. Cam singurul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
