Citesc într-un “Le Figaro” de la sfârşitul lui august un interviu cu Antoine Guggenheim, preot şi filosof, fost inginer în tinereţea lui (nici acum nu-i bătrân, 50 şi ceva de ani), o minte luminată a Franţei, şi mi se pare că spusele lui aruncă o umbră bună asupra a ceea ce se întâmplă în aceste zile la noi.
Citez: "Democraţia este fundamentată pe ideea că putem depăşi un conflict mergând împreună spre binele comun. Dacă speranţa progresului dispare, democraţia intra în criză şi fiecare se întoarce spre propriul său interes. Democraţia are nevoie de o credinţă critică în progres. Dacă elitele nu sunt capabile să lumineze viitorul şi nu caută decât să fie reinnoite, poporul se simte trădat, ceea ce conduce, de obicei, la revoluţii". Nu este cazul aici, dar…
Lipsa ideii despre ce înseamnă interesul comun splitează societatea. Ce observ în cazul protestelor din Piaţa Universităţii şi din ţară împotriva proiectului Roşia Montană este, dincolo de legitimitatea lui ce derivă din dreptul la protest împotriva unei idei în care nu crezi, o monopolizare a “binelui comun”. Nimic deosebit faţă de protestele la care am asistat de 20 de ani încoace.
Cine nu e cu noi, ori este plătit, ori este prost, ori nu gândeşte.
Protejarea mediului a fost mereu o problemă sensibilă, nu doar în România. Episodul Roşia Montană e nimic. Vor veni protestele faţă de gazele de şist: protejarea mediului sau independenţă energetică?
Pensiile nu pot fi plătite din “fonduri europene” salariile nu pot fi plătite din “fonduri europene”. Franţa interzice deocamdată exploatarea gazelor de şist, SUA au obţinut independenţa energetică de pe urma lor. Germania încearcă să scape de “energia nucleară”, iar România ar construi, dacă ar avea bani, alte reactoare. Cine are dreptate?
Nu poţi obţine un răspuns mulţumitor decât coagulând majoritatea în jurul unuin proiect: majoritate care să-şi asume beneficiile, dar şi riscurile.
Până astăzi nu am scris niciun rând despre Roşia Montană, pentru că nu aveam/nu am o opinie formată despre asta. Faptul că avizul negativ al Ministerului Justiţei explică pur şi dur de ce un astfel de proiect nu poate ajunge în Parlament dă dreptate celor din Piaţa Universităţii. De aici, încă un lucru amar: în România trebuie să blochezi circulaţia ca vocea să ţi se facă auzită, când totul ar fi trebuit blocat la început de drum.
Învăţăm greu şi deviza este încă: ”Sfârfâlică, lua-te - ar dracii, ia la tata din tigare!” De unde să ştie bietul copil al lui Traian Pisică din Moromeţii lui Preda că fumatul e nociv de vreme ce tac-su nu cultivă decât tutun?
“Binele comun trebuie să rămână o obligaţie fundamentală (ardente – fr)”, spune Guggenheim.
Dar, pentru ca ceva să rămână, trebuie să fi fost deja.
Bâjbâim pentru că nu ştim binele comun. Putem să ne mângâiem cu ideea că toţi îl definesc în mod admirabil, dar nimeni nu-l poate arată cu degetul.
El poate izvorî din dezbateri istovitoare, dar nu există altă soluţie. Pentru că, dacă îl ghicim, beneficiul e al tuturor, iar dacă pariem greşit pierderile le împărţim.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
