Opinii

Semnificaţia cazului Wayfair în drumul spre o impozitare corectă a economiei digitale

Ionuţ Sas  -Partener, Departamentul de taxe şi consultanţă fiscală, PwC România şi Diana Oprescu – Senior Tax Manager, Departamentul de taxe şi consultanţă fiscală, PwC România

Ionuţ Sas -Partener, Departamentul de taxe şi consultanţă fiscală, PwC România şi Diana Oprescu – Senior Tax Manager, Departamentul de taxe şi consultanţă fiscală, PwC România

În 21 iunie 2018 Curtea Supremă a SUA a emis o decizie revoluţionară în cazul South Dakota v. Wayfair. Aceasta a răsturnat precedentul juridic al unor decizii anterioare. În această speţă Curtea recunoaşte dreptul statelor americane de a impune taxe indirecte asupra companiilor din domeniul comerţului electronic chiar dacă nu au nicio prezenţă fizică pe teritoriul lor. Deşi este un caz bazat pe legislaţia locală din SUA şi acoperă impozite indirecte, argumentele aduse de judecătorii Curţii Supreme răsună ca un ecou ale discuţiilor purtate la nivel internaţional şi european cu privire la noile iniţiative pentru impozitarea directă a economiei digitale.

Descrierea cazului

În SUA fiecare stat are autoritatea să reglementeze comerţul interstatal, sub două condiţii: (i) nu poate discrimina comerţul interstatal şi (ii) nu poate impune poveri nejustificate asupra acestuia. În interpretarea acestor reguli, Curtea Supremă a emis de-a lungul timpului decizii, în mai multe cazuri, conturându-se o jurisprudenţă în acest domeniu.

Mai exact, în cazul Complete Auto Transit Inc. v. Brady (1977), Curtea Supremă a decis că impozitele la nivel de stat trebuie să se aplice doar asupra activităţilor economice care au o legătură substanţială cu acel stat (conceptul de nexus), să nu discrimineze asupra comerţului interstatal şi să fie proporţionale cu beneficiile economice obţinute de agenţii economici din statul respectiv.

Mai departe, în cazurile National Bellas Hess, Inc. v. Department of Revenue of Ill.(1967) şi Quill Corp. v. North Dakota (1992), s-a decis că acea condiţie privind legătura economică substanţială este îndeplinită doar de către comercianţii care au o prezenţă fizică în statul respectiv, în baza argumentului că fără o asemenea regulă, comerţul interstatal ar fi îngreunat în mod nejustificat prin impunerea unor obligaţii de înregistrare şi plată a taxelor.

În situaţia de faţă, statul South Dakota a adoptat în martie 2016 o lege conform căreia comercianţii din alte state care înregistrau într-un an vânzări de bunuri sau servicii mai mari de 100.000 de dolari sau aveau peste 200 de tranzacţii cu consumatori din South Dakota erau obligaţi sa aplice şi să plătească taxe locale asupra acelor tranzacţii (en. sales tax).

Ulterior, South Dakota a acţionat în instanţă mai mulţi comercianţi online, printre care şi Wayfair, un magazin online de mobilă şi decoraţiuni interioare, care, deşi îndeplineau standardele de nexus impuse, nu au aplicat şi nu au plătit taxele la nivel de stat.

Cazul a ajuns la Curtea Supremă care, în 21 iunie 2018 a decis că standardul existent impus prin jurisprudenţa anterioară de a avea o prezenţă fizică într-un stat pentru a avea o legătură economică semnificativă cu acesta din urmă nu este adaptat realităţilor economiei curente. Ba mai mult, judecătorii au calificat decizia anterioară în cazul Quill ca fiind fundamental incorectă deoarece a creat distorsiuni în piaţă, prin conferirea unui avantaj competitiv nejustificativ comercianţilor online faţă de cei care operau prin metode tradiţionale.

Wayfair în contexul evoluţiilor privind impozitarea economiei digitale

Analiza şi argumentele judecătorilor Curţii Supreme din SUA par extrem de similare cu cele aduse de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) şi de Comisia Europeană în susţinerea soluţiilor propuse pentru adresarea provocărilor fiscale impuse de economia digitală, în speţă soluţia implementării conceptului de sediu permanent digital.

Mai precis, în cazul Wayfair, Curtea Supremă a oferit trei argumente principale pentru a explica de ce decizia în cazul Quill prin care s-a impus standardul privind prezenţa fizică a fost greşită:

► Prezenţa fizică nu este un element necesar pentru a avea o legătură economică semnificativă cu un stat şi în fiecare an acest standard devine din ce în ce mai îndepărtat de realităţile economice şi conduce la pierderi de venituri bugetare pentru state;

► Decizia anterioară în cazul Quill a creat distorsiuni în piaţă întrucât comercianţii online pot evita taxe suplimentare prin limitarea prezenţei într-un stat şi astfel obţin un avantaj competitiv nejustificat faţă de competitorii lor locali.

► Prezenţa fizică este o distincţie arbitrară pe care Curtea doreşte să o evite. Curtea susţine că decizia precedentă tratează actori economici similari într-un mod diferit, în mod arbitrar, oferind spre comparaţie cazul unei companii cu un stoc mic de bunuri într-un stat (care ar fi subiect de taxe locale) şi al alteia care are un depozit într-un stat vecin şi un showroom online (care nu ar aplica impozite locale). Astfel, este necesară reconstituirea nivelului de încredere publică în sistemul fiscal actual.

În analiza sa Curtea a pus sub semnul întrebării inclusiv noţiunea de prezenţă fizică, propunând o abordare neconvenţională prin ilustrarea că prezenţa fizică poate fi constituită inclusiv de computerele consumatorilor din statul respectiv prin care se accesează website-ul de comercializare, cookie-urile salvate pe dispozitivele consumatorilor, aplicaţiile descărcate pe telefoane, sau serverele închiriate într-un data center.

Astfel, se arată că, în contextul economic actual, regula privind prezenţa fizică este una artificială întrucât ignoră conexiunile virtuale semnificative din punct de vedere economic între un comerciant şi un stat. De remarcat şi faptul că la data deciziei anterioare în cazul Quill mai putin de 2% din populaţia SUA avea acces la internet, în timp ce astăzi procentul se situează la aproximativ 89%.

Este important de remarcat similitudinea dintre argumentaţia Curţii Supreme şi cea a Comisiei Europene în susţinerea celor două directive privind taxa pe servicii digitale şi introducerea conceptului de sediu permanent digital. În susţinerea măsurilor europene, Comisia susţine necesitatea de a actualiza cadrul fiscal actual, neadaptat la realitatea economică, menţionând că:


► afacerile din domeniul digital pot la acest moment să beneficieze de servicii publice şi infrastructura comercială dintr-un stat membru, fără să plătească taxe în acel stat, cu excepţia cazului în care compania are o prezenţă fizică;

► regulile fiscale privind activităţile transfrontaliere sunt construite pentru companii din economia tradiţională şi nu sunt adaptate pentru modelele noi de afaceri, bazate pe tehnologie, care pot furniza bunuri si servicii către clienţi dintr-o anumită ţară fără o prezenţă fizică;

►companiile din domeniul digital ar plăti impozite mai mici decât companiile tradiţionale, ceea ce creează un dezavantaj enorm pentru companiile tradiţionale.

 

Impactul asupra companiilor americane şi europene

Ca urmare a deciziei în cazul Wayfair, este de aşteptat ca numeroase companii din domeniul comerţului electronic să se confrunte cu obligaţii de conformare suplimentare – este cazul atât companiilor americane care vindeau către consumatori din alte state în care nu aveau prezenţă fizică, precum şi companiilor nerezidente fără prezenţă în SUA care se bazau pe aceleaşi standarde care împiedicau statele să impună taxe locale.

La acest moment este incert cum vor fi definite noile standarde de nexus deoarece Curtea nu adresează care ar fi un prag acceptabil peste care condiţia de nexus este îndeplinită. Cele două praguri aplicate de statul South Dakota (vânzări de 100.000 de dolari şi minim 200 de tranzacţii individuale într-un an) au fost acceptate ca un standard corect în acest caz specific, în special pentru că oferă un anumit grad de protecţie afacerilor mici, însă este discutabil în ce măsură alte state pot aplica un standard similar si dacă acesta ar trebui stabilit prin legătură cu dimensiunea populaţiei sau economiei unui stat.

Nu în ultimul rând, deşi cazul Wayfair se aplica impozitelor indirecte, este posibil ca pe viitor statele să îşi schimbe abordarea cu privire la nexus şi în cazul impozitelor directe.

De asemenea, din punct de vedere politic, este de urmărit reacţia la nivel european, în contextul discuţiilor actuale privind impozitarea economiei digitale prin cele două propuneri de directive emise de Comisia Europeană în acest an. Întrucât argumentele aduse pentru schimbările fiscale preconizate sunt extrem de similare, este posibil ca şi răspunsul politic al UE să fie aliniat cu decizia din SUA.

Drumul spre o impozitare corectă a economiei digitale

Cazul Wayfair este o declaraţie foarte clară a SUA în dezbaterea privind impozitarea economiei digitale, asupra faptului că prezenţa fizică nu mai este un standard potrivit pentru a impune taxe în contextul economic actual. Mai mult, este o declaraţie pentru nevoia generală de schimbare a întregului sistem de impozitare la nivel internaţional, încă neadaptat la realităţile economice şi dezvoltările tehnologice.

Este foarte posibil ca această declaraţie să fie utilizată de instituţiile europene pentru grăbirea implementării măsurilor propuse pentru impozitarea economiei digitale, în speţă taxa pe servicii digitale (DST) şi introducerea conceptului de sediu permanent digital.

Totuşi, în ciuda sentimentului general de urgenţă în schimbarea sistemului fiscal mondial, ţările ar trebui să adopte o poziţie echilibrată şi aliniată cu direcţiile strategice proprii. Măsurile unilaterale ar trebui pe cât posibil evitate întrucât acestea vor conduce la dublă impozitare şi implicit, la o frânare în dezvoltarea comerţului internaţional şi la descurajarea inovaţiei. Deci, orice schimbare fundamentală a sistemului fiscal în domeniul economiei digitale trebuie precedată de o dezbatere între autorităţile fiscale şi mediul de afaceri, cu participarea activă a companiilor din domeniul tehnologiei, precum şi de atingerea, pe cât posibil, a unui consens la nivel global.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO