Opinii

Şeful direcţiei de stabilitate financiară la BNR: Există o linie roşie de care nu trebuie să trecem! Creşterea cheltuielilor bugetare cu caracter social, altele decât cele legate de depăşirea crizei coronavirusului

Cu 21 de ani în urmă, România trecea printr-o situaţie deosebit de critică. Rezervele valutare totale nu depăşeau o jumătate de miliard de dolari, dar plăţile scadente la datoria externă plus deficitul de cont curent prognozat al anului se ridicau la circa 5 miliarde de dolari. Într-un an normal, nu ar fi fost neapărat o mare problemă. Respectând însă proverbul “la omul sărac nici boii nu trag”, piaţa financiară mondială traversa o criză care a afectat în primul rând ţările mai puţin dezvoltate, cu echilibre precare. 

Confruntat cu situaţia de criză, Fondul Monetar Internaţional a experimentat un nou mecanism, pe care l-a intitulat “burden sharing” (împărţirea poverii), şi care ar fi vizat ca împrumuturile de la organisme financiare internaţionale să fie precedate de acorduri cu creditorii privaţi, care ar fi trebuit să rostogolească cel puţin o parte a sumelor scadente. Experimentul, în care a fost inclusă şi ţara noastră, s-a dovedit un eşec: creditorii privaţi au pretins dobânzi uriaşe, inacceptabile, pentru a reînnoi datoriile ajunse la scadenţă; povara revenea în întregime debitorilor, chiar cu un adaos. A fost un moment deosebit de critic, pentru depăşirea căruia a fost nevoie de o depreciere severă a cursului valutar, comprimarea cheltuielilor publice şi reducerea deficitului extern. Agenţia de rating Standard and Poor’s (S&P) a coborât ratingul de ţară până la nivelul de B-, adică un singur pas de nivelul care arată arierate (întârzieri la plată) la datoria publică externă. Dacă memoria nu mă înşală, S&P ne-a ţinut la acest rating timp de aproape doi ani, în care toate comunicatele publice ale agenţiei menţionau că România a fost “aproape” de încetarea plăţilor.

Mi-am amintit de acest episod, încheiat până la urmă cu bine (inclusiv prin răscumpărarea pe piaţa secundară a unor datorii externe cu un discount apreciabil), în contextul în care şi acum situaţia este dificilă, iar calificativul de ţară dat de S&P este deosebit de important. Totuşi, trebuie spus, România de azi este o altă ţară decât cea din 1999. Atunci, produsul intern brut era de abia 33 miliarde de euro, în timp ce azi este de 223 miliarde de euro. Rezervele internaţionale (aur plus valută) de azi sunt de aproape 41 miliarde de euro, adică mult mai mari decât întregul PIB al României din anul 1999. România de azi este puternic ancorată în structurile economice şi militare occidentale – ceea ce nici nu visam în 1999. Nici în privinţa ratingului de ţară nu vorbim despre acelaşi lucru. Cu un rating de BBB- suntem totuşi în categoria recomandată pentru investiţii ; dar, deşi cantitativ şi calitativ diferenţele sunt uriaşe, avem o nedorită asemănare: deficitele gemene, bugetar şi de cont curent, sunt şi acum la un nivel de alarmă; o foarte posibilă scădere a ratingului ar avea efecte severe şi imediate.

După cum am văzut, S&P a reafirmat ratingul BBB- şi perspectiva negativă – ceea ce este o veste foarte bună pentru noi, date fiind condiţiile din prezent. Comunicatul agenţiei este, după părerea mea, o excelentă sinteză a situaţiei din acest moment şi a perspectivei pe termen apropiat pentru ţara noastră. Fie-mi îngăduite câteva comentarii pe marginea lui. Aş remarca mai întâi faptul că S&P recunoaşte că situaţia de membru al Uniunii Europene reprezintă o ancoră cheie pentru ţara noastră, care aduce beneficii structurii instituţionale a ţării şi va aduce probabil un sprijin financiar din fondurile structurale extraordinare care vor fi derulate în acest an. Am simţit nevoia să încep cu această evaluare întrucât, mai cu seamă în contextual crizei generate de pandemia Coronavirusului, s-au înteţit şi pe plan intern atacurile propagandistice care vizează tocmai Uniunea Europeană. Pentru cei care pleacă urechea la prohodul Uniunii Europene, avem, cu toată limpezimea, evaluarea agenţiei de rating. Să fie clar, dacă am fi fost în afara Uniunii Europene am fi ajuns de mult în categoria ţărilor nerecomandate investiţiilor! (Mă rog, nici nu ştiu ce investiţii am fi avut…)

Aşa cum era de aşteptat, am arătat şi eu într-o intervenţie publică de săptămâna trecută, comunicatul S&P aşază într-o poziţie centrală pentru această evaluare şi cele viitoare conduita politicii fiscale a autorităţilor române. Iar mesajul este limpede, fără echivoc: Faptul că nu a procedat la retrogradare se datoreşte predicţiei că după alegerile din acest an, va urma o consolidare fiscală; dacă ea are loc, în mod semnificativ, perspectiva va fi schimbată de la negativ, la stabilă; dacă, dimpotrivă, ea nu se produce, va urma retrogradarea.

Cea mai mare parte a comunicatului este dedicată politicii fiscale, pe care o întoarce pe toate feţele. Nu pierde din vedere că alegerile politicilor din ultimii ani au slăbit fundaţia pentru finanţe publice sustenabile. Cu o pondere a cheltuielilor pentru salarii şi pensii de 95% din veniturile bugetare din impozite şi taxe, structura bugetului este rigidă. Pentru prima dată văd cifra de 10% ca proiecţie pentru creşterea pensiilor într-un document oficial. Nu este al guvernului României, dar mesajul este limpede : atât ar fi posibil, fără a compromite obiectivul de consolidare fiscală, după alegerile generale ; S&P calculează şi impactul bugetar în 2021 : un plus la deficitul public de 1% din PIB; nu e puţin, dar poate fi gestionat.

S&P aşteaptă ca scăderea de PIB, ca şi deficitul public şi nevoia de finanţare, sa fie mai mari decât cele avute în vedere de guvern. Dar, şi aşa, lucrurile pot fi ţinute sub control, cu o singură condiţie: alte derapaje, care să ducă la îndeplinire obiective fantasmagorice ale unor politicieni care şi-au pierdut busola, nu pot exista. Deloc! Alternativa este clară: Trecerea în categoria «junk», un glonte care ne-a trecut pe lângă ureche, deocamdată…

În virtutea profesiei, am căutat referirile la adresa sistemului bancar şi a politicii Băncii Naţionale. Ele sunt întru totul favorabile. Indicatorii activităţii băncilor sunt incomparabil mai buni decât după criza din 2008 – iar comunicatul citează o serie întreagă de date care arată asta. Finanţarea internă a deficitului bugetar este numai parţial realizabilă, dar piaţa externă se arată interesată în continuare să finanţeze guvernul român, iar masurile adoptate de Banca Naţională pentru a creşte lichiditatea din sistem s-au dovedit utile, de asemenea.

Sunt discutate si orientările politicii monetare şi de curs de schimb – care au fost, nu de puţine ori, criticate pe plan intern, cu mai multă sau mai puţină înţelegere a situaţiei, cu mai multă sau mai puţină bună-credinţă. Creşterea lichidităţii în lei şi în valută a pieţei interne, reducerea prudentă a dobânzilor, menţinerea relativ stabilă a cursului valutar – toate sunt luate în discuţie şi toate sunt considerate adecvate. Sunt bucuros să redau aici fraza-cheie referitoare la conduita băncii centrale: «Anticipăm că BNR îşi va păstra credibilitatea politicilor, îşi va menţine independenţa, va ancora cu succes anticipaţiile inflaţioniste şi va ajuta pieţele interne să asigure nevoile de finanţare din acest an ale guvernului.» Aceasta se conjugă cu evaluarea beneficiilor instituţionale din apartenenţa la Uniunea Europeană. Şi închide cercul unei evaluări moderat-optimiste.

Cu ce rămânem? Situaţia fiscală este proastă de câţiva ani, iar ea se deteriorează şi în acest an, poate chiar mai mult decât au socotit autorităţile române. Politica monetară şi de curs de schimb a Băncii Naţionale este prudentă şi coerentă. Avem avantaje solide din apartenenţa la Uniunea Europeană, inclusiv acces bun la pieţele internaţionale. Există însă o linie roşie, de care nu trebuie, sub nicio formă, să trecem: creşterea în continuare a cheltuielilor bugetare cu caracter social, altele decât cele legate direct de depăşirea crizei Coronavirusului.

În ceea ce mă priveşte, revin cu exact acelaşi mesaj pe care l-am lansat şi săptămâna trecută, confirmat în totalitate de comunicatul S&P: Situaţia este, fără îndoială, deosebit de complexă. Riscurile pe care le avem sunt colosale. Doar politici responsabile ne pot scoate la lumină. Şi închei cu un apel pentru politicieni: nu vă jucaţi cu focul! Nu aruncaţi în haos economia naţională cu măsuri populiste!

 

Eugen Rădulescu este Directorul Direcţiei stabilitate financiară în cadrul BNR


 

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.