Hei-rupul pentru modificarea Constitutiei a pus in discutie - cum era si firesc - problema nivelului pana la care sa fie produse modificarile in legea fundamentala, din 1990. Devenise limpede, de multa vreme, ca legea fundamentala pritocita cu entuziasmul inceputului, cu amintirea proaspata a revolutiei, de niste oameni cu pricepere juridica dar nu si cu experienta trairii intr-un sistem democratic, trebuia schimbata dupa ce si-a dovedit in timp, carentele. Imunitatea parlamentara, care acopera astazi aproape toate faptele parlamentarilor fusese astfel croita din motive lesne de inteles pentru acea vreme: Opozitia firava si suspicioasa s-a zbatut ca, macar in Parlament, sa fie ferita de hartuiala la care era supusa. Intr-o vreme in care sloganul preferat era "nu ne vindem tara", nici nu putea fi vorba ca legea fundamentala sa prevada ca strainii pot cumpara pamant in Romania. Disfunctionalitatile s-au acumulat in timp. Raporturile dintre Executiv si Legislativ au fost deseori viciate de abuzul Guvernului in a emite ordonante de urgenta, pentru orice altceva in afara de "urgente". Separarea puterilor in stat, asa cum este ea precizata de Constitutie, nu a impiedicat Executivul sa intervina in treburile justitiei. Faptele, observate in ani, au condus la concluzia ca imperfectiunile din legea fundamentala trebuie corectate. Acesta a fost fundamentul dezbaterii initiale.
Obiectivul pare sa se fi schimbat in ultima vreme. Aflam ca, de fapt, modificam Constitutia, in 2003, pentru integrarea in Uniunea Europeana din 2007. Ca imunitatea e buna asa cum e si nu se modifica, ca Parlamentul merge brici deci nu-si departajeaza atributiile, ca norma de reprezentare parlamentara este justa - chiar daca populatia a scazut cu un milion - drept urmare numarul alesilor nu scade. Deci problema era integrarea europeana si nu functionarea ineficienta a sistemului politic. Drama era ca cetatenii Uniunii Europene nu puteau cumpara pamant in Romania? Nu are importanta ca acest lucru se va petrece abia in 2014, cum s-a negociat cu UE, modificarea trebuia, musai, facuta cu 11 ani inainte ca sa ne obisnuim cu ideea. Importanta nu are nici faptul ca, mai mult ca sigur, Constitutia va mai fi, aproape sigur modificata, inca o data, pentru a se pune de acord cu Constitutia Europei. De fapt, cand a anuntat pentru prima data intentia PSD de modificare a Constitutiei Adrian Nastase a asezat lucrurile in aceasta ordine: o modificare initiala care sa corecteze imperfectiunile legii fundamentale, pe plan intern, si o noua modificare, in apropierea integrarii in UE pentru corelarile de rigoare. Iata-l pe Adrian Nastase amenintand astazi ca, daca opozitia nu se potoleste, va renunta schimbarile interne concentrandu-se doar pe dimensiunea europeana a legii fundamentale! Cum s-a ajuns aici? Lucrurile sunt simple. Nu admite Parlamentul sa fie dizolvat de Guvern, cum vrea Adrian Nastase? Nu vrea nici Guvernul ca legea fundamentala sa-i interzica sa emita ordonante de urgenta! Nu vrea Opozitia ca numarul parlamentarilor sa fie redus cum vrea PSD? Nici PSD nu vrea restrangerea imunitatii parlamentare! Toate aceste renuntari succesive au fost insotite in drumul lor de dileme de interes national: Republica parlamentara sau Republica prezidentiala? Presedinte ales de Parlament sau de cetateni? - o dezbaterea care nu avea cum sa duca, oricum, la nimic.
In rest, ce-ar mai fi de spus? In viitoarea Constitutie, natiunea ramane la locul ei, vorbeste limba romana, canta Desteapta-te romane si are capitala la Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
