În patru ani, în balanţa comercială a produselor agroalimentare s-a produs un miracol - exporturile sunt gata să depăşească importurile în 2012, faţă de un deficit de 2 miliarde de euro în 2007.
Practic, numai exporturile de produse agroalimentare au ajuns să reprezinte jumătate din exporturile totale ale României din anii '90, plafonate o lungă perioadă la 8 miliarde de euro. Începe să se confirme mult-discutatul potenţial al agriculturii locale de a hrăni zeci de milioane de persoane?
Aşa ar fi dacă recordul de exporturi nu ar fi obţinut în primul rând din vânzarea în străinătate, ca în urmă cu 100 de ani, a şlepurilor încărcate cu grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu berbecuţi şi cu viţei.
Şlepurile cu cereale şi berbecuţi au ţinut războaie, ne-au plătit birurile, despăgubirile de război şi industrializarea de după. De când s-a născut România independentă, în 1877 şi până azi tot şlepurile ne ţin în picioare şi sunt sursa de trai pentru o treime din populaţia ţării.
Căci aşa se împart "exporturile de produse agroalimentare" (pretenţios spus pentru ceea ce reprezintă în realitate: marfă brută): porumb - a reprezentat 15% din totalul de aproape 4 miliarde de euro al exporturilor de produse agro anul trecut, seminţe de floarea-soarelui - au avut o pondere de 13%, grâu - 8%, rapiţă - 8%, orz - 4%, oi şi vite - 5%. În total 53%.
Mai mult de jumătate din exporturile agro sunt de fapt produse fără valoare adăugată, care se vor întoarce în ţară sub formă de făină (importuri de 44 mil. euro în 2011, exporturi insignifiante), produse de brutărie-patiserie (118 mil. euro importuri, exporturi inexistente) sau preparate alimentare (151 mil. euro importuri, exporturi de 70 milioane de euro).
7 milioane de tone de cereale, 1 milion de berbecuţi şi 100.000 de viţei în valoare de 2 miliarde de euro a vândut România în 2011.
În urmă cu 20 de ani, cu aceşti bani s-ar plătit direct datoria externă a statului. Ţara este acum atât de nevolnic administrată încât nu ştie cum să administreze această bogăţie, să strângă bani de pe urma ei şi nu să-şi mărească datoria. Dimpotrivă, de parcă aceşti bani nici nu ar intra în ţară, de alţi şi alţi bani, în fiecare zi, are nevoie Ministerul Finanţelor ca să acopere datoria statului în creştere.
Deşi produsul intern brut a crescut anul trecut din agricultură mult peste aşteptări şi Statistica a anunţat un PIB de 579 miliarde de lei, cu 30 miliarde de lei mai mare, bani care au apărut ca din neant, veniturile la buget au rămas la fel.
Statul nu ştie să strângă banii, nu ştie cum să facă să aducă şi la buget din miliardele de euro care se strâng la exporturile României. Noroc cu datele de la Vamă se vede cum îi trec Fiscului pe sub nas milioane de tone de cereale netaxate.
Şi nu numai evaziunea este aici problema, ci neputinţa de avea la export produse procesate şi nu marfă brută, cu valoare adăugată dublă-triplă, care să aducă 10 miliarde de euro în conturile exportatorilor şi nu doar 4 miliarde de euro.
La 14 milioane de hectare, Polonia a avut exporturi de produse agroalimentare în 2011 de 15 miliarde de euro, deci fiecare hectar a contribuit la export cu 1.070 de euro.
România a făcut cele 4 miliarde de euro exporturi anul trecut de pe 8 milioane de hectare, deci fiecare hectar a contribuit la export cu 500 de euro.
Normal, că doar nu România are 400 de întreprinderi în Polonia, ci invers, iar una dintre ele este un mare producător de sucuri din fructe.
Dar cum să ceri unui guvern care nici taxele nu le poate strânge o politică industrială care să scoată o dată România din stadiul dărâmător, sufocant, de exportator de marfă brută - cherestea sau chiar buşteni, fier vechi, marmură, cereale, berbecuţi?
În urmă cu 100 de ani cerealele plecau cu şlepurile, acum pleacă cu Panamaxurile de 50.000 de tone, dar nimic nu s-a schimbat altfel aici. Au trecut generaţii de când ne-am obţinut independenţa de sub turci, dar modernizarea ţării întârzie.
Mai rău, s-ar putea ca de acum în cinci ani jumătate din teritoriul arabil al ţării să fie în proprietatea străinilor, care au cumpărat deja 7% din teren.
"Că 3 milioane dintre ai noştri au luat calea pribegiei în faţa nedreptăţilor stăpânirii" - ar scrie cronicarul. România, misiune dificilă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
