Caută doar în titlu
Opinii

Răzvan Szilagyi, CEO Raiffeisen Asset Management: Ghidul investitorilor postpandemie. Chiar dacă vor fi mai mulţi bani, va trebui să economisim mai mult. Cu toate că riscurile vor fi mai mari, va trebui să ne asumăm mai multe riscuri

OPINIE

Lumea se schimbă şi noi odată cu ea. Cum vom fi afectaţi noi şi economiile noastre „post-pandemie“?

Iată la ce mă gândesc eu când îmi pun întrebarea asta şi poate ar trebui să ştie orice om preocupat de sănătatea lui financiară. Randamentul contează.

Economisim şi investim azi pentru a avea atunci când avem nevoie sau atunci când veniturile noastre vor scădea. Retragerea din viaţa activă, educaţia copiilor sau a lăsa ceva în urma noastră sunt obiective financiare importante pentru oameni. Cu cât banii vor fi mai „harnici“, cu atât vom avea mai mulţi.

Să ne gândim acum la o familie care are venituri lunare de 10.000 lei şi economiseşte 1.000 lei lunar. O rată de economisire de 10% este un reper pe care îl recomand. În practică, începem să ne gândim mai serios la economisire începând de la vârstă de 35 ani (atunci începem să câştigăm mai bine şi dacă apar şi copiii motivaţia creşte).

Asta înseamnă că avem 25-30 de ani în care vom economisi, până la retragerea din viaţa activă să zicem că vorbim de o speranţă de viaţă de 80 ani (şi nu, nu sunt prea optimist!), înseamnă că vom „consuma“ banii economisiţi timp de 15-20 de ani.

Dacă randamentul generat de sumele economisite şi investite este zero, atunci vom avea un „venit suplimentar“ lunar de 2.300 lei (folosit ca reper de 100%) pe lună, per familie. Dacă randamentul este de 3%, atunci suma devine 4.100 lei (adică 178% faţă de varianta iniţială), iar la 5% devine 6.300 lei (274%).

Cu cât perioada de investire este mai mare, cu atât efectul pozitiv al randamentului va fi mai mare. Cu alte cuvinte, DA, randamentul contează.

Sursele de randament. Pentru simplitate, împărţim investiţiile posibile în două categorii mari: A - investiţiile care generează venituri „fixe“ (cont curent, depozite, obligaţiuni, fonduri de obligaţiuni) şi B - investiţii care generează venituri „variabile“, corelate cu performanţa emitentului (acţiuni listate pe burse, fonduri de acţiuni).

Împărţirea acoperă cea mai mare parte a activelor în care îşi au banii românii. Nu am inclus aici deţinerile de apartamente închiriate (şi generatoare de chirii). Ponderea este relativ mică, chiar dacă 75% din averea populaţiei este alocată locuinţelor. Asociem primei categorii de investiţii (A) un risc scăzut şi randamente aşteptate mai reduse,iar celei de-a doua categorii (B) un risc mai ridicat şi un potenţial de randament mai ridicat.

În esenţă, alegem ponderile alocate celor două categorii în funcţie de toleranţa noastră la risc. Majoritatea românilor aleg exclusiv să ţină banii în categoria A.

Ce este Qantitative Easing? În termeni simpli, relaxarea cantitativă (Quantitaive Easing sau QE) înseamnă că băncile centrale cumpără active financiare din categoria A. Sunt cel puţin două efecte ale QE care sunt importante pentru această discuţie.

Primul: scăderea generalizată a dobânzilor/randamentelor din categoria A. Al doilea: creşterea preţurilor din categoria B. Lichiditatea adusa în piaţă se distribuie (direct sau indirect) pe diverite categorii de active, susţinând inclusiv cererea pentru activele din categoria B. Programele de QE au început înainte de pandemie şi efectul lor s-a văzut în pieţele financiare – dobânzi în scădere şi burse în creştere. Totalul programelor de QE aferente anului 2020 este mai mult decât jumătate din totalul celor ante pandemie (2009-2018).

Aşteptările mele sunt: a) nivelul scăzut al randamentelor din categoria A se va menţine pe termen mediu/lung şi b) preţurile activelor din categoria B vor creşte în continuare, dar vor fi mai volatile (mai riscante).

Portofoliile înainte de QE şi pandemie. Randamentul investiţiilor depinde de ponderea pe care o alocam categoriilor A şi B, precum şi de randamentele acestora.

De menţionat este că, înainte de QE, cea mai mare parte a investitorilor puteau atinge randamentele „ţintă“ (venitul suplimentar) alocând cea mai mare parte a investiţiilor (sau chiar exclusiv) în categoria A. Odată cu scăderea randamentelor aproape de zero, singura categorie generatoare de randament suplimentar este B. Cu alte cuvinte, în cazul în care un investitor menţine „ţintă“ de randament, alocarea către B ar trebui să fie mai mare.

Portofoliile post pandemie. O observaţie corectă este că nivelul scăzut al randamentelor la A este de ceva timp cu noi.

Ce se schimbă? Faptul că noul val de QE va menţine acest nivel scăzut al randamentelor pe termen lung. Daca până acum puteam considera efectul că fiind „temporar“, acum acesta nu mai poate fi ignorat. Dar haideţi să vedem care sunt soluţiile.

Soluţia 1 - Să economisim mai mult. Că să revenim la exemplul cu care am început, haideţi să consideram că ţintă noastră de randament a fost de 3%, adică să obţinem un venit suplimentar de 4.100 lei. În noul context, randamentul portofoliului scade la 1% şi va trebui să compensăm prin a economisi mai mult. Noua suma de economisit lunar este de 1.475 lei, adică 15% din bugetul familiei. În teorie este simplu, în viaţă reală este mai greu de realizat.

Să ne asumam mai mult risc. A doua variantă presupune să economisim la fel de mult, dar să alocăm mai mulţi bani către categoria B. Pentru asta trebuie să trecem de … testul stomacului, adică să ţinem cont de toleranţa noastră la risc. Din fericire exista şi aici cel puţin doua soluţii.

Soluţia 2 – Să fim informaţi. Toleranţa noastră la risc este calculată astfel: minimum între capacitatea (putem) şi intenţia (vrem) de a ne asuma riscuri. Pentru cei cu venituri peste medie şi pentru grupa de vârstă la care mă refer acum (30-40 ani), capacitatea de a-şi asuma risc este destul de mare. Lipseşte însă intenţia, care în multe cazuri este dependentă de lipsa de cunoaştere a instrumentelor financiare. Nu investim fară a înţelege în ce investim – aste este o regulă. A înţelege însă aceste instrumente (acţiuni, fonduri de acţiuni) poate creşte toleranţa la risc semnificativ.

Soluţia 3 – Investirea periodică. În teorie este simplu:“cumperi ieftin şi vinzi scump“. Din păcate, lucrurile nu funcţionează chiar aşa. Cei mai mulţi dintre noi nu suntem prea buni la a putea prezice când e bine să cumpăram. Intrarea treptata în piaţă este o soluţie foarte bună. Asta este echivalent cu schimbarea treptată a alocării dinspre A către B. Cu alte cuvinte, nu cumpăram acţiuni la un singur moment ci treptat. În felul acesta, evitam să cumpăram la un preţ mare. Vom cumpără la un preţ „mediu“, scopul fiind că pe termen lung să beneficiem de dividende.

Recomandarea mea. Ideal ar fi să găsim o soluţie de echilibru, care să fie bazată pe toate cele trei soluţii de mai sus: să economisim un pic mai mult, să fim mai deschişi către a înţelege instrumentele financiare dincolo de depozite şi conturi curente şi să le accesăm treptat. Şi nu uitaţi: Cu cât mai repede cu atât mai bine, pentru ca timpul să fie de partea noastră!

 
 
AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.