„Şomajul tehnic” are şanse să devină una dintre cele mai folosite sintagme ale anului 2020, subiectul fiind unul de interes major în contextul pandemiei de coronavirus. Informaţiile publice ne arată că aproximativ 1 milion de salariaţi se află în acest moment în şomaj tehnic, în timp ce aproximativ 250.000 de salariaţi au încetat relaţia de munca, împrejurări fără precedent de la criza economică din 2008 încoace.
Diminuarea veniturilor salariale a afectat o bună parte a populaţiei României, motiv pentru care Guvernul a venit în sprijinul salariaţilor afectaţi de reducerea veniturilor ca urmare a intrării în şomaj tehnic printr-o serie de măsuri legislative. Pe lângă suportarea unei părţi din indemnizaţiile de şomaj tehnic, Guvernul a reglementat o măsură suplimentară de protecţie a salariaţilor – interdicţia temporară a executării silite prin poprire a indemnizaţiilor de şomaj tehnic.
Apreciem că această măsură adoptată de executiv pentru sprijinirea populaţiei afectate în această perioadă delicată este utilă, însă nu putem să nu remarcăm că felul în care executivul a ales să reglementeze această interdicţie poate ridica probleme, care ar putea contraveni însuşi scopului pentru care măsura a fost edictată – asigurarea subzistenţei persoanelor vulnerabile în această perioadă.
Interdicţia executării silite prin poprire – între derogoare şi eroare
Ordonanţa de urgenţă nr. 53/2020 a stabilit la art. IV că indemnizaţiile de şomaj tehnic „nu sunt supuse executării silite prin poprire pe toată durata acordării lor”, inclusiv pentru o perioadă de „60 de zile de la încetarea stării de urgenţă”.
Cu toate că măsura este temporară, oferind salariaţilor un răgaz de la achitarea în mod silit a datoriilor către creditori şi fiind menită asigurării mijloacelor de subzistenţă până la reluarea activităţii, această măsură poate afecta alte categorii de persoane care ar avea, pe bună dreptate, un interes să îi execute silit prin poprire pe salariaţii aflaţi în şomaj tehnic, pentru a-şi asigura la rândul lor mijloacele de subzistenţă.
Deşi imposibilitatea executării silite a unui debitor poate reprezenta un inconvenient pentru orice creditor, legiuitorul a identificat trei categorii de persoane cu o situaţie specială, şi care sunt afectate în mod direct de actuala reglementare:
